Dar tu? Tu cum ești? Tu ce faci când cauți sursa unui “Balaur de emoții”?
La primul meu curs de terapie CranioSacrală am plecat 3 fete din Iași.
Când ne-am întors de la al doilea curs totul se închidea din cauza pandemiei. Când am avut voie să mișunăm prin oraș, două dintre noi am început să ne vedem săptămânal pentru a exersa și a ne face terapie una alteia.
La un moment dat i-a venit ideea “creață” de a pleca din oraș, dar n-a scăpat de mine și nici eu de ea 😂
Ne auzim constant, care de fapt e foarte constant 🙃 să mai dezbatem ce am mai citit, care ne duce în propriile povești băgate bine sub preșurile minții.
Azi n-am putut trece mai departe de această pagină… Azi am făcut cunoștință cu Balaurul Gigel, care ar vrea ca lucrurile să se întâmple fără ca el să insiste. El mai știe că dacă nu se întâmplă așa cum vrea și când vrea e bine și așa, dar nu mereu îi convine, iar ieri nu chiar prea i-a convenit… niu niu niu. Nah…După ce s-a simțit în siguranță să iasă de sub preș, a făcut un mega tantrum că “NICIODATĂ NICIODATĂ nu s-a întâmplat cum a vrut el” (poate vă e cunoscut acel NICIODATĂ…) și apoi a conștientizat că lui chiar îi plac lucrurile care le-am învățat din acele “neîntâmplări”.
Cum mă simt acum? Mai liniștită… Muuult mai liniștită… Pentru că acum știu cine e Balaurul Gigel și ce bucată din mine făcea tantrumuri pe sub preș.
Imaginează-ți că intri într-o bibliotecă uriașă și foarte, foarte, foarte veche.
Ai mai fost pe aici … De fapt pe aici trăiești! Fiind o bibliotecă uriașă din când în când, câte ceva are nevoie de reparație, de curățenie sau pur și simplu te gândești să te plimbi prin bibliotecă, să vezi cum mai arată.
Azi e una din acele zilele în care alegi să petreci mai mult timp în bibliotecă, să ștergi praful de pe cărți, de pe rafturi, să ștergi geamurile, să aerisești, să vizitezi etc. La un moment dat o carte îți atrage atenția și te oprești să o răsfoiești, intri în poveste și îți amintești toate emoțiile, toate senzațiile, toate grijile pe care le-ai trăit, pentru că îți citești propria poveste.
Iar la final te gândești 👉 În ce fel mi-a influențat viața această poveste? 👉 Ce lecții pot lua, acum, din această poveste? Oricum ștergi de praf cartea…
Dar nu poți curăța toată biblioteca în aceeași zi și nici nu poți citi toate poveștile odată. Toate la timpul lor, pentru că ziua are doar 24 de ore, iar tu ai și alte lucruri de făcut… Ai o viață de trăit!
Cam așa este și o ședință de terapie… Mergem din când în când, fie că ne doare câte ceva, fie că ne-am obișnuit să avem timp pentru noi. Începem să lucrăm cu fascia, fie că lucrăm pe protocol, bucățică cu bucățică pe întreaga coloană, fie mergem doar în zona care ne atrage atenția cel mai mult.
Și da… Uneori ne oprim în câte un “raion al bibliotecii” să ascultăm povestea durerii de acolo. Dar… pentru că de multe ori poveștile au și bibliografie, mergem mai profund cu studiul și găsim povestea din spatele poveștii ce doare acum.
Scăldându-ne în emoțiile poveștii ne putem da seama: 👉 că ceea ce avea mult sens atunci când am scris povestea, acum nu are nici o noimă 👉 că avem așteptarea ca golurile create de muuult, să fie umplute de niște oameni care habar n-au de existența lor 👉 că, acum, avem mai multă putere asupra vieții noastre, decât credeam 👉 că oamenii nu ghicesc gânduri, dar oricând le solicităm ajutorul îl putem și primi 👉 că pur și simplu am crescut, nu mai suntem doar acei mici eroi ai poveștii 👉 că…
Să recunoaștem și validăm emoțiile scriitorului este primul pas spre o viață nouă, cu mai multă libertate, iubire și încredere… Viața pe care ne-o dorim!
Mai multe informații despre cum funcționează Terapia CranioSacrală atunci când în spatele durerilor fizice se află și dureri emoționale se pot găsi în următoarele articole:
Eliberarea SomatoEmoțională – viziunea Dr. John Upledger: aici
Terapia CranioSacrală este mai mult decât fizic: aici
Ne-am văzut pentru dureri spate și un soi de “Ceva” care nu apare pe hârtii… Ceva de ăla cu piele roșie și uscată la ochișori, strănut mult, respirație greoaie … “Ceva”
Am lucrat pe coloană, de la osul sacru până la gât, și totul a fost ba ha ha ha, ba au au au când prindeam o contractură.
Ei…când am ajuns la nivelul căpșorului a intrat instant într-un somn atât de profund încât a tresărit de câteva ori.
Iar la final a fost nevoie de pupici mulți pentru a vedea acea întindere de pisoi somnoros, care a spune “încă un pic” 🤣
“Lumea are nevoie acum de pace, înțelegere și conexiune!!!
Acordă-ți timp să evadezi în Bahamas și să înveți despre terapia CranioSacrală și programul de terapie asistat de delfini. Urmăriți acest documentar remarcabil – ATINGERE.
Oamenii vorbesc – „Ieri exploram canalul de YouTube International Upledger Institute și am dat peste un videoclip incredibil numit „Touch: un documentar remarcabil despre terapia CranioSacrală”. L-am mai văzut o dată când a avut premiera și m-am gândit că ar fi o ocazie grozavă să stau deoparte, să nu mă grăbesc și să mă reîntâlnesc cu filmul. Durează doar 37 de minute, fotografia este absolut uimitoare, iar interacțiunea vindecătoare dintre Delfini și clienți este uimitoare și foarte înduioșătoare. Profită de acest timp pentru a te răsfața cu acest videoclip frumos și poate chiar învață câte ceva despre modalitatea numită Terapie CranioSacrală Allen M.
Acest curs m-a ajutat foarte mult să mă împrietenesc cu Vᴜʟɴᴇʀᴀʙɪʟɪᴛᴀᴛᴇᴀ la un nivel mult mai profund decât până acum.Tot acum am găsit soluții pentru a lucra împreună cu vulnerabilitatea pentru a liniști ᴍɪɴᴛᴇᴀ. …Mintea, toată existența mea s-a ocupat să mă țină în siguranță. Și acum….i-a fost super mega greu să accepte că acele mecanisme de apărare dobândite în trecut, în acest moment sunt doar o piedică pentru o viață mai liberă, mai plină de iubire, mai … viață.
În cele 4 zile de curs și am revizuit ᴘɪᴇʀᴅᴇʀɪʟᴇ. din viața mea și mecanismele după care am funcționat după acele pierderi. Unele par “noaptea minții” și dacă le privești doar superficial chiar poți râde câteva zile bune în hohote, și ghici ce … Și eu am râs câțiva ani buni, pentru că durerile sunt fff simpatice când sunt sub preș.
De la ғᴜsᴛᴀ roșie care s-a rupt într-o încăierare cu vecina de la bloc, pe când aveam 4-5 ani
La ᴀɴɪᴍᴀ̆ʟᴜᴛ̗ᴇ. de companie, ᴘᴀ̆sᴀ̆ʀᴇʟᴇʟᴇ zburate pe geam, căutate prin cartier, culese de prin copaci sau moarte la abia câteva zile după ce au ieșit din ou
La ᴀʙᴀɴᴅᴏɴᴜʀɪʟᴇ repetateeee ale prietenilor și nu numai
La ᴍᴜᴛᴀ̆ʀɪʟᴇ dintr-o casă în altă, dintr-un oraș în altul
La toate ᴅᴇᴄᴇsᴇʟᴇ din familie (tată, soră, bunici )
La ᴘʀᴏᴘʀɪɪʟᴇ ᴀʙᴀɴᴅᴏɴᴜʀɪ – pentru că… drumul spre iad este pavat cu intenții bune. O mare parte din viața mea am oferit sprijin celor din jur, indiferent că era cerut sau nu, indiferent că era nevoie sau nu…chiar dacă acel sprijin mie îmi producea durere
… Și inclusiv la ᴛʀᴇᴄᴇʀɪʟᴇ ᴅᴇ ʟᴀ ᴜɴ sᴛᴀᴛᴜᴛ ʟᴀ ᴀʟᴛᴜʟ… copil, iubită, soție, mamă
Oʀɪᴄᴀ̂ᴛ ᴅᴇ ᴍɪɴᴏʀᴀ̆ ᴘᴀʀᴇ ᴘɪᴇʀᴅᴇʀᴇᴀ... Lasă în urmă multă durere, multe mecanisme de apărare, ziduri puternice pe care mintea le ridică, cu multă dragoste pentru a ne proteja de suferință.Negocierea cu Cᴜᴄᴏᴀɴᴀ Vᴜʟᴘᴇ = Mɪɴᴛᴇᴀ mi-a adus multe schimbări pentru că:
pot simți ᴇᴍᴏᴛ̗ɪɪʟᴇ mult mai profund și sunt mult mai confortabilă cu ele- multă vreme am fost întrebată dacă știu să fiu tristă și furioasă, dar pentru că zâmbetul zidit de Minte era atât de puternic încât nici măcar bucuria profundă nu putea să mărească acel zâmbet
am dobândit o ʟɪɴɪs̗ᴛᴇ sufletească profundă după conștientizarea că nimeni, niciodată nu mi-a vrut răul indiferent cât de nașpa a fost conflictul/relația și că nimeni nu putea umple GOLUL de care nici eu însămi nu eram conștientă
corpul meu a reușit să mai ᴇʟɪʙᴇʀᴇᴢᴇ ᴅɪɴ ʀᴇsᴛʀɪᴄᴛ̗ɪɪʟᴇ/presiunile asupra sistemului nervos și organelor ( glandele suprarenale, rinichii, splina și pancreasul…bonus inima erau că o oală sub presiune)
mi-am luat ᴘᴜᴛᴇʀᴇᴀ s̗ɪ ɪ̂ɴᴛ̗ᴇʟᴇᴘᴄɪᴜɴᴇᴀ din fiecare pierdere și acum… Sunt tot EU, doar că am mai multă iubire și compasiune pentru mine
Tehnic vorbind … Am aprofundat lucrul:
Cu ᴄᴇɪ ᴄᴀʀᴇ ᴀᴜ ᴘɪᴇʀᴅᴜᴛ ᴘᴇ ᴄɪɴᴇᴠᴀ sᴀᴜ ᴄᴇᴠᴀ, indiferent că vorbim despre parteneri/ părinți/ copii/ avorturi/ animale de companie/ case/ bani/ organe/ joburi…etc
Cu propriile ᴇᴍᴏᴛ̗ɪɪ ce însoțesc gândurile asupra propriei morți sau a celor dragi nouă
Cu cei ce-și trăiesc ᴜʟᴛɪᴍᴇʟᴇ ᴄʟɪᴘᴇ ᴅᴇ ᴠɪᴀᴛ̗ᴀ̆
Prin:
gestionarea emoțiilor constructive sau distructive,
corelarea emoțiilor cu disfuncțiilor organelor,
alinierea structurii fizice și energetice a corpului,
lucrul asupra amprentelor lăsate de evenimentele pe tot parcursul procesului biologic, practic de la momentul în care ovulul este fertilizat și până la momentul morții clinice
lucrul cu etapele procesului de doliu și modul în care am gestionat emoțiile și modul în care mintea a creat “mecanismele de supraviețuire”
De la ғᴜsᴛᴀ roșie care s-a rupt într-o încăierare cu vecina de la bloc, pe când aveam 4-5 ani
pot simți ᴇᴍᴏᴛ̗ɪɪʟᴇ mult mai profund și sunt mult mai confortabilă cu ele- multă vreme am fost întrebată dacă știu să fiu tristă și furioasă, dar pentru că zâmbetul zidit de Minte era atât de puternic încât nici măcar bucuria profundă nu putea să mărească acel zâmbet
Cu ᴄᴇɪ ᴄᴀʀᴇ ᴀᴜ ᴘɪᴇʀᴅᴜᴛ ᴘᴇ ᴄɪɴᴇᴠᴀ sᴀᴜ ᴄᴇᴠᴀ, indiferent că vorbim despre parteneri/ părinți/ copii/ avorturi/ animale de companie/ case/ bani/ organe/ joburi…etc
gestionarea emoțiilor constructive sau distructive, 
Recent Comments