Corpul ca o bibliotecă

13 Aug 2022

Imaginează-ți că intri într-o bibliotecă uriașă și foarte, foarte, foarte veche.

Ai mai fost pe aici … De fapt pe aici trăiești!
Fiind o bibliotecă uriașă din când în când, câte ceva are nevoie de reparație, de curățenie sau pur și simplu te gândești să te plimbi prin bibliotecă, să vezi cum mai arată.

Azi e una din acele zilele în care alegi să petreci mai mult timp în bibliotecă, să ștergi praful de pe cărți, de pe rafturi, să ștergi geamurile, să aerisești, să vizitezi etc.
La un moment dat o carte îți atrage atenția și te oprești să o răsfoiești, intri în poveste și îți amintești toate emoțiile, toate senzațiile, toate grijile pe care le-ai trăit, pentru că îți citești propria poveste.

Iar la final te gândești
👉 În ce fel mi-a influențat viața această poveste?
👉 Ce lecții pot lua, acum, din această poveste?
Oricum ștergi de praf cartea…

Dar nu poți curăța toată biblioteca în aceeași zi și nici nu poți citi toate poveștile odată. Toate la timpul lor, pentru că ziua are doar 24 de ore, iar tu ai și alte lucruri de făcut… Ai o viață de trăit!

Cam așa este și o ședință de terapie…
Mergem din când în când, fie că ne doare câte ceva, fie că ne-am obișnuit să avem timp pentru noi.
Începem să lucrăm cu fascia, fie că lucrăm pe protocol, bucățică cu bucățică pe întreaga coloană, fie mergem doar în zona care ne atrage atenția cel mai mult.

Și da… Uneori ne oprim în câte un “raion al bibliotecii” să ascultăm povestea durerii de acolo. Dar… pentru că de multe ori poveștile au și bibliografie, mergem mai profund cu studiul și găsim povestea din spatele poveștii ce doare acum.

Scăldându-ne în emoțiile poveștii ne putem da seama:
👉 că ceea ce avea mult sens atunci când am scris povestea, acum nu are nici o noimă
👉 că avem așteptarea ca golurile create de muuult, să fie umplute de niște oameni care habar n-au de existența lor
👉 că, acum, avem mai multă putere asupra vieții noastre, decât credeam
👉 că oamenii nu ghicesc gânduri, dar oricând le solicităm ajutorul îl putem și primi
👉 că pur și simplu am crescut, nu mai suntem doar acei mici eroi ai poveștii
👉 că…

Să recunoaștem și validăm emoțiile scriitorului este primul pas spre o viață nouă, cu mai multă libertate, iubire și încredere… Viața pe care ne-o dorim!