Ieri am scris în lucrarea de licență despre conflictele părinților provenite din incompatibilitatea responsabilităților, dorințelor și resurselor pe care ei le au.
Fac această postarea cu gândul la modul în care suferințele neprocesate noastre pot circula în timp și se pot manifesta la generațiile viitoare.
4 din responsabilitățile părinților sunt
- acoperirea nevoilor de bază ale copiilor: hrană, îmbrăcăminte, locuință, acces la servicii medicale de bază
- protecția copiilor – părinții sunt responsabili pentru integritatea fizică, psihică, spirituală, culturală a copiilor în relația cu ei înșiși, cu persoanele apropiate, cu grupurile din care fac parte, cu instituțiile, dar și cu mediul înconjurător
- sprijinirea dezvoltării fizice și psihice a copiilor – se referă la faptul că părinții trebuie să ofere informații, să încurajeze, dar și să controleze sursele de informații ale copiilor pentru o dezvoltare fizică, emoțională, cognitivă, socială, sexuală, spirituală, culturală corespunzătoare vârstei
- reprezentarea intereselor copiilor în comunitate – se referă la faptul că părintele joacă un rol important în interacțiunile dintre copil și diverse persoane, grupuri, instituții din comunitate
Adesea printre dorințele părinților se regăsește “să fiu diferit decât mama/decât tata”… dorințe provenite deobicei din rănile copilăriei.
Dar dacă ne gândim la faptul că și parentingul îl învățăm încă din copilărie…până devenim la rândul nostru părinți, acele rețele neuronale care au învățat cum se cresc copiii au devenit deja “autostrăzi” solide.
E și normal să apară frustrare atunci când ce îți dorești este atât de diferit de ceea ce ai învățat, atunci când ceea ce îți dorești necesită atât de mult efort și implică vulnerabilitate zilnică.
Mi-au fost suficiente acele câteva rânduri pentru vreo oră de rumegare… și gândurile cele mai multe mi s-au adunat în jurul responsabilității de a reprezenta interesele copiilor în comunitate și de a proteja copilul:
- Care ar fi cazurile în care copilul are nevoie de ajutor?
- În fața cui? Cum se intervine?
- Care e nivelul sănătos de intervenție a părinților?
- Ce se întâmplă dacă părinții nu intervin?
- Ce se întâmplă dacă părinții la rândul lor au avut astfel de experiențe?
- Dar dacă părintele e cel care încalcă interesele copilului?
Întrebări sunt multe … și fiecare dintre noi avem exemple de momente care ne-au zguduit din temelii și n-am avut pe nimeni alături. Chiar vă invit la un moment, cât de mic, în care puneți ceva lumină pe povestea voastră.
Seara am încheiat-o cu exemple de profesori care “au pata pusă” pe câte un elev alături de o tânără de 13 ani și mama ei… nimic ușor… În astfel de cazuri este de un real ajutor un părinte ce reușește să-și vadă propriile răni, să vadă “coincidențele” transgeneraționale și să ofere suport copiilor.
Să nu uit…tot tehnicile de Terapie CranioSacrală și Eliberare SomatoEmoțională am folosit – www.craniosacraliasi.ro