Când funcționezi bine, dar nu te mai simți bine
Din exterior, totul pare în regulă.
Te trezești dimineața.
Mergi la serviciu.
Ai grijă de familie.
Îți îndeplinești responsabilitățile.
Răspunzi la mesaje.
Participi la întâlniri.
Poate chiar zâmbești și glumești cu cei din jur.
Și totuși, undeva în interior, simți că ceva s-a schimbat.
Nu neapărat dramatic.
Poate doar o senzație greu de descris.
Ca și cum funcționezi, dar nu mai trăiești cu adevărat.
Ca și cum îți faci viața, dar nu te mai simți cu adevărat prezent în ea.
Când „sunt bine” nu mai înseamnă că sunt bine
Mulți oameni ajung să creadă că dacă încă reușesc să funcționeze, atunci nu au motive să ceară ajutor.
Pentru că încă merg la muncă.
Pentru că încă au grijă de copii.
Pentru că încă se descurcă.
Dar starea de bine nu înseamnă doar să funcționezi.
Poți să îți îndeplinești toate responsabilitățile și, în același timp, să te simți gol, epuizat sau deconectat de tine însuți.
Uneori oamenii descriu această stare astfel:
- „Nu mai simt bucuria lucrurilor care înainte îmi plăceau.”
- „Parcă merg pe pilot automat.”
- „Nu mai știu ce îmi doresc.”
- „Totul este în regulă și totuși nu mă simt bine.”
- „Sunt mereu obosit, indiferent cât mă odihnesc.”
Aceste experiențe sunt mai frecvente decât credem.
Corpul și sistemul nervos pot continua să funcționeze în regim de supraviețuire
Uneori nu este vorba despre lipsă de voință.
Nu este despre lene.
Nu este despre faptul că „nu apreciezi ce ai”.
Uneori este vorba despre un sistem nervos care a petrecut prea mult timp adaptându-se.
Poate au existat perioade lungi de stres.
Poate responsabilitățile au fost multe.
Poate ai fost nevoit să fii puternic pentru ceilalți.
Poate ai învățat să mergi înainte chiar și atunci când îți era greu.
Problema este că organismul poate rămâne mult timp în această stare de mobilizare.
În timp, energia este direcționată către supraviețuire și mai puțin către conectare, creativitate, bucurie sau odihnă profundă.
Din exterior continui să funcționezi.
În interior începi să te îndepărtezi de tine.
Când nu mai ai spațiu pentru tine
De multe ori, oamenii care ajung în această stare sunt cei pe care ceilalți îi descriu drept responsabili.
Sunt cei care rezolvă.
Cei care se adaptează.
Cei pe care te poți baza.
Dar rareori se întreabă:
„Cum sunt eu, cu adevărat?”
În agitația zilnică, propriile nevoi sunt adesea puse pe ultimul loc.
Nu pentru câteva zile.
Ci pentru luni sau ani.
Iar la un moment dat apare senzația că nu te mai recunoști.
Nu pentru că ai dispărut.
Ci pentru că relația cu tine însuți a rămas mult timp fără atenție.
Oboseala care nu trece prin odihnă
Există o diferență între a fi obosit și a fi epuizat emoțional.
După o zi grea, odihna poate fi suficientă.
Dar atunci când oboseala vine din luni sau ani de tensiune acumulată, un weekend liber nu rezolvă întotdeauna problema.
Corpul are nevoie de mai mult decât somn.
Are nevoie de siguranță.
De pauze reale.
De spațiu pentru emoții.
De momente în care nu trebuie să demonstreze nimic.
De aceea, uneori, oamenii se întorc din concediu și descoperă că starea de gol sau oboseala sunt încă acolo.
Pentru că problema nu era lipsa unei vacanțe.
Ci lipsa conectării cu propriile nevoi.
Cum poate ajuta procesul terapeutic?
În psihoterapie, nu căutăm doar să eliminăm simptome.
Încercăm să înțelegem ce încearcă ele să comunice.
Ce s-a întâmplat în ultima perioadă?
Ce ai dus singur?
Ce ai ignorat pentru a putea merge mai departe?
Ce parte din tine are nevoie să fie ascultată?
În același timp, lucrul cu corpul și reglarea sistemului nervos pot susține revenirea la o stare de mai mult echilibru și prezență.
Pentru că nu este suficient doar să înțelegi că ești obosit.
Uneori este nevoie ca întregul organism să învețe din nou cum se simte siguranța.
Nu trebuie să ajungi la limită
Mulți oameni caută ajutor abia atunci când nu mai pot.
Atunci când anxietatea devine copleșitoare.
Când apar probleme de somn.
Când corpul începe să protesteze.
Când relațiile sunt afectate.
Dar nu trebuie să ajungi acolo.
Poți să cauți sprijin și atunci când observi că funcționezi, dar nu te mai simți bine.
Poate că nu este un semn de slăbiciune.
Poate este un semnal că o parte importantă din tine are nevoie de atenție.
Iar uneori schimbarea începe exact în momentul în care alegi să o asculți.
Cum te pot sprijini?
Dacă simți că te regăsești în ceea ce ai citit și îți dorești sprijin, te invit să mă contactezi pentru a explora împreună ce tip de abordare se potrivește cel mai bine nevoilor tale.
