Ce înseamnă să te simți în siguranță în propriul corp?
Pentru mulți oameni, siguranța este legată de ceea ce se întâmplă în exterior.
Un loc sigur.
O relație sigură.
Un loc de muncă stabil.
O situație financiară predictibilă.
Toate acestea sunt importante.
Și totuși, există persoane care au toate aceste lucruri și continuă să trăiască cu o stare permanentă de tensiune.
Se trezesc obosite.
Se simt mereu în gardă.
Le este greu să se relaxeze.
Le este greu să aibă încredere.
Le este greu să se odihnească cu adevărat.
De ce?
Pentru că siguranța nu este doar o realitate exterioară.
Este și o experiență interioară.
Ce înseamnă, de fapt, să te simți în siguranță?
A te simți în siguranță nu înseamnă că viața este perfectă.
Nu înseamnă că nu mai există probleme.
Nu înseamnă că nu vei simți niciodată frică, tristețe sau furie.
Înseamnă să poți trece prin aceste experiențe fără să simți că te pierzi în ele.
Înseamnă să simți că ai resurse să faci față.
Înseamnă să nu trăiești permanent pregătit pentru pericol.
Pentru sistemul nervos, siguranța este o stare.
Nu o idee.
Nu o explicație.
Nu o convingere.
O experiență.
Cum arată lipsa siguranței în corp?
Uneori oamenii spun:
„Nu am motive să mă simt așa.”
Și totuși corpul transmite altceva.
Poate observi:
- tensiune constantă în umeri sau maxilar;
- dificultăți de relaxare;
- oboseală persistentă;
- somn agitat;
- nevoie permanentă de control;
- dificultăți în a avea încredere;
- senzația că trebuie să fii mereu pregătit.
Aceste experiențe nu apar pentru că organismul este defect.
De multe ori, ele reprezintă adaptări ale sistemului nervos.
Moduri prin care corpul a învățat să te protejeze.
Siguranța nu se construiește doar prin gândire
Mulți oameni înțeleg foarte bine ceea ce li se întâmplă.
Au citit.
Au analizat.
Au făcut conexiuni.
Știu de unde provin anumite reacții.
Și totuși continuă să simtă tensiune.
Pentru că sistemul nervos nu funcționează doar prin explicații.
Dacă organismul a petrecut ani întregi într-o stare de alertă, nu se va liniști doar pentru că mintea a găsit răspunsul.
Are nevoie de experiențe repetate care să îi arate că acum este în siguranță.
Cum învățăm siguranța?
Siguranța se construiește treptat.
Prin experiențe.
Prin relații.
Prin contact autentic.
Prin momente în care corpul descoperă că nu mai trebuie să fie permanent de gardă.
Uneori aceste experiențe apar:
- într-o relație sănătoasă;
- într-un grup în care te simți acceptat;
- în psihoterapie;
- în activități care te reconectează cu tine;
- prin abordări orientate spre corp și reglarea sistemului nervos.
Nu este vorba despre performanță.
Nu trebuie să faci siguranța perfect.
Trebuie doar să începi să o experimentezi.
Cum se simte siguranța în propriul corp?
Este o întrebare la care mulți oameni răspund greu.
Pentru că nu au avut ocazia să observe această stare.
De obicei, siguranța se simte prin:
- respirație mai liberă;
- mai puțină tensiune musculară;
- capacitatea de a te odihni;
- posibilitatea de a spune „nu” fără teamă;
- capacitatea de a fi prezent;
- mai puțină nevoie de control;
- sentimentul că poți face față chiar și atunci când apar dificultăți.
Nu este o stare de fericire continuă.
Este o stare de stabilitate.
Relația cu propriul corp
Mulți oameni trăiesc ani întregi împotriva corpului lor.
Se supără pe el pentru că este obosit.
Pentru că este anxios.
Pentru că reacționează.
Pentru că doare.
Pentru că nu funcționează așa cum și-ar dori.
Dar corpul nu este dușmanul.
De cele mai multe ori, încearcă să comunice.
Să semnaleze.
Să protejeze.
Atunci când începem să îl ascultăm, relația cu noi înșine se schimbă.
Rolul sistemului nervos
În ultimii ani se vorbește tot mai mult despre reglarea sistemului nervos.
Și pe bună dreptate.
Pentru că modul în care percepem siguranța influențează:
- somnul;
- energia;
- relațiile;
- capacitatea de concentrare;
- starea emoțională;
- sănătatea fizică.
Un sistem nervos care se simte în siguranță nu înseamnă un sistem nervos care nu reacționează.
Înseamnă unul care poate reveni la echilibru după ce reacționează.
Cum poate ajuta terapia?
În cabinet, nu urmăresc doar reducerea simptomelor.
Încerc să înțeleg întreaga experiență a persoanei.
Ce trăiește.
Ce simte.
Cum răspunde corpul.
Cum răspunde sistemul nervos.
Pentru unii oameni, schimbarea începe prin cuvinte.
Pentru alții, începe prin experiențe corporale de siguranță.
De aceea lucrez integrativ, combinând psihoterapia, consilierea și terapia craniosacrală.
Nu pentru că există o metodă perfectă.
Ci pentru că fiecare persoană are propriul ritm și propriul drum.
Concluzie
Poate că unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem învăța este că siguranța nu înseamnă absența problemelor.
Înseamnă capacitatea de a rămâne conectați cu noi înșine chiar și atunci când viața devine dificilă.
Să poți respira.
Să poți simți.
Să poți fi prezent.
Să nu trăiești permanent în alertă.
Iar pentru mulți oameni, acesta este începutul unei relații diferite cu propriul corp și cu propria viață.
Cum te pot sprijini?
Dacă simți că te regăsești în ceea ce ai citit și îți dorești sprijin, te invit să mă contactezi pentru a explora împreună ce tip de abordare se potrivește cel mai bine nevoilor tale.
