Mai mult decât un copil care „nu stă locului” sau „nu este atent”
Poate îi este greu să rămână atent la ceea ce are de făcut.
Poate începe ceva și, câteva minute mai târziu, atenția lui este deja în altă parte.
Poate se mișcă mult, vorbește peste ceilalți, uită lucruri, pierde obiecte sau reacționează înainte să aibă timp să se oprească.
Și, după un timp, toate acestea pot ajunge să fie rezumate foarte simplu:
- „Nu este atent.”
- „Nu stă locului.”
- „Nu ascultă.”
ADHD poate influența atenția, nivelul de activitate și impulsivitatea copilului. Dar ceea ce vedem din exterior este doar o parte din experiența lui.
Există și felul în care copilul trăiește toate acestea în propriul corp: nevoia de mișcare, dificultatea de a încetini, tensiunea, oboseala sau felul în care răspunde la ceea ce se întâmplă în jur.
Există și relațiile lui, experiența de la școală și felul în care începe să se privească pe sine atunci când aude frecvent că este prea agitat, prea neatent sau că ar trebui să se străduiască mai mult.
De aceea, în loc să rămânem doar cu întrebarea: „Cum îl fac să fie mai atent sau să stea liniștit?”
putem privi puțin mai larg: „Ce trăiește acest copil și de ce fel de sprijin are nevoie?”
Ce este ADHD la copii și adolescenți?
ADHD este o tulburare de neurodezvoltare care poate influența atenția, nivelul de activitate și controlul impulsurilor.
La unii copii se observă mai ales dificultatea de a rămâne atenți, de a se organiza sau de a duce la capăt ceea ce au început.
La alții este mai vizibilă nevoia de mișcare, dificultatea de a aștepta sau tendința de a reacționa înainte să aibă timp să se oprească.
Iar pentru unii copii, aceste manifestări apar împreună.
ADHD nu arată însă la fel la fiecare copil și nici la toate vârstele. Și, mai ales, nu spune întreaga poveste despre copil.
Dincolo de ceea ce observăm în comportament, rămâne important să vedem cum trăiește copilul aceste dificultăți, ce îi este greu, ce îl ajută și ce se întâmplă cu el în corp, în relații și în viața de zi cu zi.
Cum se poate manifesta ADHD în viața de zi cu zi?
Dificultățile pot apărea în multe dintre lucrurile obișnuite ale unei zile.
Copilului îi poate fi greu să rămână cu o activitate, să urmărească mai multe instrucțiuni, să își organizeze lucrurile sau să ducă până la capăt ceea ce a început.
Poate pierde obiecte, uita ce avea de făcut sau avea nevoie de multe reamintiri.
Pentru unii copii este mai vizibilă nevoia de mișcare: se ridică, se foiește, atinge lucruri, vorbește mult sau trece repede de la o activitate la alta.
Alteori apare mai ales impulsivitatea: întrerupe, răspunde înainte ca întrebarea să fie terminată, îi este greu să aștepte sau face ceva și abia apoi se gândește la consecințe.
Toate acestea pot influența școala, relațiile cu ceilalți și viața de familie.
Dar există o diferență importantă între: „Copilul face asta.”
și „Copilul este așa.”
Comportamentul ne arată ceva din dificultatea pe care o trăiește.
Nu ne spune încă întreaga poveste despre copil.
Dincolo de comportament: ce poate trăi copilul în corp?
Atunci când vorbim despre ADHD, observăm repede ceea ce face copilul: se mișcă mult, își pierde atenția, întrerupe, uită sau trece repede de la un lucru la altul.
Dar copilul trăiește toate acestea și în corp.
Unii copii par să aibă nevoie de multă mișcare: aleargă, sar, ating lucruri sau își schimbă frecvent poziția.
Altora le poate fi greu să încetinească după o zi solicitantă sau să treacă de la activitate la repaus.
Pot exista și tensiuni corporale, oboseală, dificultăți de somn sau anumite contexte în care copilul pare mai agitat ori mai inconfortabil.
Aceste lucruri nu explică ADHD și nu apar la fiecare copil.
Dar ne invită să adăugăm o întrebare la ceea ce observăm: „Cum trăiește copilul toate acestea în propriul corp?”
Pentru că, dincolo de atenție și comportament, corpul poate fi și el unul dintre locurile prin care copilul poate fi susținut.
Cum poate ajuta Terapia CranioSacrală?
Terapia CranioSacrală nu tratează ADHD-ul.
Poate însă adăuga lucrul cu corpul într-o situație în care atenția este îndreptată, de cele mai multe ori, spre comportamentul, concentrarea sau performanța copilului.
În ședință, lucrul este blând și se adaptează copilului, ritmului lui și felului în care primește contactul.
Nu este nevoie să stea perfect nemișcat sau să „se comporte”. Unii copii se așază repede, alții au nevoie să se miște, să schimbe poziția sau să se familiarizeze cu spațiul.
Prin lucrul corporal putem acorda atenție tensiunilor, posibilității de a se relaxa și de a încetini, felului în care copilul își percepe corpul sau disconforturilor corporale care pot exista alături de dificultățile lui.
Uneori, părinții observă după ședințe că un copil pare mai relaxat sau mai așezat în corp. Alteori schimbările sunt mai subtile și diferă de la un copil la altul.
Terapia CranioSacrală rămâne o abordare corporală complementară. Nu înlocuiește celelalte forme de sprijin de care copilul poate avea nevoie.
Pentru mine, important este că ședința nu devine încă un loc în care copilului i se cere să fie mai atent, mai liniștit sau mai organizat.
Este un spațiu în care putem începe de la corpul copilului așa cum este el în acel moment.
Copilul, familia și felul în care dificultatea ajunge să fie trăită împreună
Dificultățile copilului nu rămân doar ale lui. Ele intră, firesc, și în relațiile din jur.
Acasă pot apărea multe reamintiri, negocieri și momente de frustrare. Părintele repetă, copilul se pierde în altceva, părintele insistă, copilul se irită sau se opune. După un timp, ceea ce trebuia făcut devine doar o parte din problemă. Contează și ce începe să se întâmple între ei.
La școală, copilul poate fi corectat frecvent pentru că uită, întrerupe, nu termină sau nu reușește să își organizeze lucrurile.
Iar când astfel de experiențe se repetă, există riscul ca dificultatea să înceapă să spună ceva despre cine crede copilul că este:
- „Sunt leneș.”
- „Nu sunt în stare.”
- „Eu mereu fac ceva greșit.”
De aceea, uneori este util să schimbăm puțin întrebarea.
Nu doar: „Cum îl fac să facă ceea ce trebuie?”
ci și: „Ce îi este greu aici și ce putem face diferit în jurul acestei dificultăți?”
Asta nu înseamnă să renunțăm la reguli sau responsabilități.
Înseamnă să putem lucra cu dificultatea fără să o transformăm într-o definiție a copilului.
Nu trebuie să răspundă o singură formă de sprijin la tot
Un copil cu ADHD poate avea nevoie de lucruri diferite în momente diferite.
Uneori este important lucrul cu corpul.
Alteori apar dificultăți emoționale, conflicte repetate, probleme în relațiile cu ceilalți sau o imagine despre sine care începe să fie afectată.
Iar părinții pot avea, la rândul lor, nevoie de un spațiu în care să înțeleagă mai bine ce se întâmplă și cum pot răspunde diferit în situațiile care se repetă.
De aceea, Terapia CranioSacrală poate exista alături de sprijin psihologic, psihoterapie, intervenții educaționale sau medicale, atunci când acestea sunt necesare.
Nu este nevoie ca o singură intervenție să facă totul.
Mai util este să ne întrebăm: „De ce are nevoie acest copil acum?”
și să construim sprijinul pornind de la copilul real, nu doar de la diagnosticul lui.
Dincolo de ADHD, rămâne copilul
ADHD poate influența atenția, impulsivitatea, nevoia de mișcare și multe dintre lucrurile obișnuite ale unei zile.
Dar copilul este mai mult decât dificultățile pe care le observăm. Text lipit
Este un copil care trăiește într-un corp, într-o familie, la școală și în relație cu ceilalți.
Uneori are nevoie de ajutor pentru lucrurile care îi sunt dificile. Alteori are nevoie ca mediul din jur să răspundă puțin diferit. Iar uneori putem include și corpul printre locurile prin care îl susținem.
Poate că întrebarea nu este doar: „Cum îl ajut să fie mai atent, mai liniștit sau mai organizat?”
Ci și: „Ce trăiește copilul meu și de ce fel de sprijin are nevoie?”
Pentru că ADHD poate fi o parte din experiența lui.
Nu trebuie să devină întreaga poveste despre cine este.
Nu știi ce formă de sprijin ar fi potrivită pentru copilul tău?
Poate există deja un diagnostic de ADHD și te întrebi dacă lucrul cu corpul ar putea completa sprijinul pe care copilul îl primește.
Sau poate observi multă nevoie de mișcare, dificultatea de a încetini, tensiune sau alte manifestări corporale și vrei să înțelegi dacă Terapia CranioSacrală ar putea fi potrivită pentru el.
Într-o discuție de orientare de 20 de minute, putem vorbi pe scurt despre ceea ce observi și despre felul în care aș putea lucra cu copilul.
→ Programează o discuție de orientare – 20 minute
Discuția de orientare nu este o evaluare a copilului, nu stabilește un diagnostic și nu înlocuiește consultul sau evaluarea de specialitate.
Întrebări frecvente despre ADHD la copii și adolescenți
ADHD înseamnă că un copil nu se poate concentra?
Nu. Un copil cu ADHD poate avea dificultăți în gestionarea și menținerea atenției și, în același timp, poate rămâne foarte implicat într-o activitate care îl interesează.
Faptul că se poate concentra bine în anumite situații nu exclude ADHD. Text lipit
Un copil foarte activ are automat ADHD?
Nu. Copiii diferă prin temperament, nivel de activitate și etapa de dezvoltare.
Faptul că un copil este energic, se mișcă mult sau se plictisește repede nu înseamnă automat ADHD.
Ce poate observa părintele acasă?
Mai degrabă decât să urmărim permanent „simptome”, putem observa în ce situații îi este mai greu și în ce situații îi este mai ușor.
Când îi este greu să rămână atent? Când pare să aibă nevoie de mai multă mișcare? Cum trece de la activitate la repaus? Cum doarme? Există tensiuni sau disconforturi corporale? Dar și: când îi este bine, ce îl ajută și în ce contexte pare mai confortabil?
ADHD este provocat de părinți?
Nu. ADHD este o tulburare de neurodezvoltare.
Familia nu provoacă ADHD, dar ceea ce se întâmplă în familie poate influența felul în care dificultățile sunt trăite și gestionate. De aceea, uneori poate fi util să lucrăm și cu părinții.
ADHD poate arăta diferit la adolescenți?
Da. Pe măsură ce copilul crește, unele manifestări se pot schimba.
La adolescență pot deveni mai vizibile dificultățile de organizare, gestionarea timpului și responsabilităților sau menținerea atenției, mai ales pentru că și cerințele de autonomie cresc.
Terapia CranioSacrală tratează ADHD?
Nu. Terapia CranioSacrală nu este un tratament dovedit pentru ADHD.
O folosesc ca abordare corporală complementară, cu atenție la tensiunile corporale, relaxare, percepția propriului corp și felul în care copilul trăiește corporal ceea ce i se întâmplă.
Copilul trebuie să stea nemișcat în timpul ședinței?
Nu. Ședința se adaptează vârstei și ritmului copilului.
Unii copii pot rămâne liniștiți, alții au nevoie să se miște, să schimbe poziția sau să se familiarizeze mai întâi cu spațiul și cu atingerea.
Terapia CranioSacrală poate fi făcută în paralel cu alte forme de sprijin?
Da. Fiind o abordare complementară, poate exista alături de sprijinul psihologic, educațional sau medical de care copilul are nevoie.
Când este util să cerem și părerea unui specialist?
Atunci când dificultățile persistă și încep să influențeze semnificativ viața copilului, școala, relațiile sau viața de familie, poate fi utilă o discuție cu specialistul potrivit.
Părintele nu trebuie să stabilească singur dacă ceea ce observă este ADHD sau are o altă explicație.
Citește și
Dacă vrei să explorezi și alte aspecte legate de ceea ce poate trăi copilul, poți continua cu:
- Integrare senzorială — despre felul în care copilul primește și răspunde la informațiile senzoriale.
- Întârzieri în dezvoltare la copii — despre dezvoltarea copilului privită în ansamblu și situațiile în care anumite achiziții apar mai târziu.
- Relația părinte–copil — despre ceea ce se construiește între părinte și copil și despre tiparele care pot apărea în relație.
- Anxietate și neliniște — despre situațiile în care neliniștea și tensiunea ajung să ocupe tot mai mult spațiu în viața de zi cu zi.
Cum te pot susține
Dacă te întrebi dacă Terapia CranioSacrală ar putea fi potrivită pentru copilul tău, putem începe de la ceea ce observi acum: nevoia de mișcare, dificultatea de a încetini, tensiunile corporale, disconfortul sau felul în care copilul se simte în propriul corp.
→ Află mai multe despre Terapia CranioSacrală
Atunci când dificultățile copilului influențează și relațiile din familie sau felul în care părinții reușesc să gestioneze situațiile repetitive, putem lucra și prin consiliere.
→ Află mai multe despre Consiliere
Dacă nu știi ce formă de sprijin ar fi potrivită, putem clarifica acest lucru într-o discuție scurtă.
→ Programează o discuție de orientare – 20 minute
