Așa sunt eu sau doar așa am învățat să mă apăr?
„Așa sunt eu.”
Poate ai spus și tu această frază.
Poate ai auzit-o de la alții.
„Eu sunt o persoană rece.”
„Eu nu am nevoie de nimeni.”
„Eu mă descurc singur.”
„Eu mă enervez repede.”
„Eu nu am încredere în oameni.”
„Eu evit conflictele.”
De multe ori vorbim despre aceste comportamente ca și cum ar fi parte din identitatea noastră.
Ca și cum ne-am fi născut astfel.
Dar uneori merită să ne întrebăm:
Așa sunt eu?
Sau așa am învățat să mă protejez?
Nu ne naștem cu toate mecanismele de apărare
Pe măsură ce creștem, învățăm cum să ne adaptăm la mediul în care trăim.
Observăm ce este acceptat și ce nu.
Ce emoții sunt binevenite și care sunt respinse.
Ce ne apropie de ceilalți și ce ne expune la durere.
În funcție de experiențele noastre, dezvoltăm diferite strategii de protecție.
Unele devin atât de familiare încât ajungem să credem că reprezintă personalitatea noastră.
Când protecția devine identitate
Poate că ai învățat să nu ceri ajutor pentru că, atunci când aveai nevoie, nimeni nu era disponibil.
Poate că ai învățat să nu arăți vulnerabilitate pentru că ai fost criticat atunci când ai făcut-o.
Poate că ai devenit foarte atent la nevoile celorlalți pentru că aceasta era modalitatea prin care obțineai acceptare.
Poate că ai învățat să te retragi atunci când apar conflicte pentru că apropierea era asociată cu tensiunea sau nesiguranța.
Toate aceste strategii au avut, la un moment dat, un rol important.
Te-au ajutat să faci față.
Te-au ajutat să te adaptezi.
Problema apare atunci când continuăm să le folosim chiar și atunci când nu mai sunt necesare.
Mecanismele de apărare nu sunt dușmanii noștri
Uneori oamenii vorbesc despre mecanismele de apărare ca despre ceva ce trebuie eliminat.
În realitate, ele au apărut pentru a ne proteja.
Au fost soluții.
Nu probleme.
Au fost răspunsuri inteligente ale unui sistem care încerca să supraviețuiască.
De aceea, schimbarea nu începe prin a ne lupta cu ele.
Începe prin a le înțelege.
Cum arată aceste mecanisme în viața de zi cu zi?
Uneori se manifestă prin perfecționism.
Alteori prin nevoia de control.
Prin evitarea apropierii.
Prin dificultatea de a avea încredere.
Prin tendința de a mulțumi pe toată lumea.
Prin retragere.
Prin furie.
Prin faptul că spui mereu:
„Nu contează ce simt eu.”
La exterior par comportamente foarte diferite.
În profunzime, toate încearcă să răspundă la aceeași întrebare:
„Cum mă pot proteja?”
De ce este atât de greu să ne schimbăm?
Pentru că nu renunțăm doar la un comportament.
Renunțăm la o strategie care ne-a ajutat ani întregi.
Chiar dacă astăzi ne limitează, o parte din noi încă o percepe ca fiind necesară.
De aceea schimbarea nu se produce prin forță.
Nu apare pentru că ne criticăm mai mult.
Nu apare pentru că ne spunem să fim diferiți.
Schimbarea apare atunci când sistemul nostru începe să descopere că există și alte modalități de a fi în siguranță.
Cine ai fi fără această armură?
Aceasta este una dintre cele mai dificile întrebări.
Pentru că atunci când o strategie de protecție a fost prezentă ani de zile, ea ajunge să pară parte din identitatea noastră.
Poate că nu ești o persoană rece.
Poate că ai învățat să nu arăți cât de mult îți pasă.
Poate că nu ești distant.
Poate că ai învățat că apropierea poate răni.
Poate că nu ești controlator.
Poate că ai învățat că imprevizibilul este periculos.
Întrebarea nu este dacă aceste reacții sunt bune sau rele.
Întrebarea este dacă ele îți mai sunt de folos astăzi.
Schimbarea începe cu înțelegerea
În terapie, de multe ori nu încercăm să eliminăm imediat un comportament.
Încercăm mai întâi să înțelegem ce rol are.
Ce protejează.
Ce poveste spune.
Ce nevoie încearcă să împlinească.
Atunci când privim astfel lucrurile, apare mai multă compasiune față de noi înșine.
Și mai puțină luptă.
Pentru că multe dintre lucrurile pe care le numim defecte au fost, cândva, forme de supraviețuire.
Iar schimbarea devine posibilă nu atunci când ne respingem strategiile de protecție, ci atunci când învățăm că nu mai trebuie să depindem de ele pentru a fi în siguranță.
Cum te pot sprijini?
Dacă simți că te regăsești în ceea ce ai citit și îți dorești sprijin, te invit să mă contactezi pentru a explora împreună ce tip de abordare se potrivește cel mai bine nevoilor tale.
