🌲 Ce faci de fapt, când faci… o plimbare în pădure?
Ce faci de fapt, când faci… o plimbare în pădure?
Poate spui că te plimbi. Că iei aer. Că te miști. Dar dacă e mai mult de-atât?
- Când nu mai vezi pădurea de copaci…– E semn că ești prea aproape de ceva. Prea înăuntru. Prea prins. Nu mai vezi decât detaliul – frunza, scoarța, piatra din pantof. Și uiți de imaginea mare.Dar dacă te-ai ridica puțin? Dacă ai face doi pași în spate sau în lateral, dacă ai urca pe un deal, ai putea vedea mai mult, poate pe unde ai fost, ce ai ocolit și încotro se deschide drumul.Uneori, să te îndepărtezi nu înseamnă să fugi, ci să îți lărgești perspectiva.
- Când ieși din zona de confort… vezi altceva – În spații noi, mintea ta devine curioasă și corpul devine atent. Ieșirea din obișnuință trezește simțurile, dar și gândurile pe care nu le-ai auzit de mult.Când rutina se rupe, încep să se audă întrebările și răspunsurile, începe să se simtă mai mult, începe să fie mai mult.
- Fiecare vede altceva, deși mergeți în același loc -Tu vezi un fluture. Cel de lângă tine vede un copac rupt. Unul ascultă păsările, celălalt vânează liniștea.Trăim același moment, dar cu istorii diferite. Cu ochi care au văzut alte povești.Și poate că în loc să ne certăm pentru „adevăr”, am putea doar întreba: Tu ce vezi? Și să ascultăm, fără să corectăm, fără să comparăm…doar să fim martori.Ușor de spus, greu de făcut la început, atunci când ești implicat emoțional, atunci când povestea celuilalt pune lumină pe rănile tale.
- Când intri în pădure… – Când intri în pădure nu mai e despre pădure, este despre fiecare copac, fier de iarbă, vietate, sunete. La fel și cu viața, când ești observator vezi imaginea de ansamblu, când intri în poveștile vieții simți mult mai mult, vezi în detaliu fiecare rană. Să fii și în tine și alături de celălalt e de poveste.
- La intersecții, direcția contează mai mult decât drumul – Poți alege stânga sau dreapta. Nu contează atât de mult, dacă știi încotro vrei să ajungi.Drumul perfect nu există. Dar intenția clară te ajută să regăsești traseul, chiar dacă rătăcești pentru o vreme.
- Nu smulge buburuza din mediul ei – Poate vrei să o iei cu tine, ca amintire, dar în ghiozdan moare. Ce pare un gest de afecțiune poate fi un abuz. Binele nu e doar intenție. Binele e și despre respect pentru spațiul și celuilalt.
- Urcarea e mai ușoară fără bagajele tuturor – Dacă încerci să cari tot – apă, gustări, griji, gânduri – obosești. Uneori e nevoie să lași jos ce nu e al tău sau să împărțiți greutatea.
- E frumos singur, dar e altceva împreună – Singur e liniște, dar împreună e sens, zâmbet, uneori nervi – dar și revenire. Natura te ține aproape de tine, oamenii te aduc înapoi spre viață.
- Frica se eliberează în spații sigure – Nu poți să-ți înfrunți frica de albine când ești în plin soare, obosit, iritat. Dar sub umbra primului copac, cu aerul mai rece și inima mai calmă… poate ai loc să simți.Frica are nevoie de răbdare, de spațiu, de conținere.
- La umbră vezi mai bine
- Așa cum lumina prea puternică poate să orbească, adevărul spus la momentul nepotrivit, prea tranșant, prea… poate face mai mult rău.
- Ce e vechi devine hrană pentru nou – Frunzele căzute, copacii măcinați de vreme nu sunt pierdere. Sunt fundație. Tot ce ai fost, tot ce ai lăsat în urmă, e parte din solul pe care pășești azi.Nu te teme să renunți la ceva ce nu mai e viu. Va hrăni ce urmează.
- Poți să-ți faci propriul traseu – Nu e obligatoriu să mergi pe poteca bătătorită. Pădurea are spațiu și pentru poteci noi. Poate e mai greu, poate îți e teamă, dar dacă simți că acolo e chemarea… mergi. Tu știi.
- Când obosești, oprește-te – Viața, nu e despre a merge continuu. E despre a merge cu sens. Odihna nu te oprește din drum – te pregătește pentru ce urmează.
- Zona de confort se construiește împreună – Dacă e prea ușor doar pentru tine, celălalt poate simți povară. E nevoie să se negocieze ritmul, nu să se impună. A merge împreună e mai mult decât a merge în același timp.
- Albina te înțeapă doar dacă simte că nu are altă opțiune – Pentru tine, o durere de moment, dar pentru ea e sfârșitul. Uneori, cei care „înțeapă” se apără, cu disperare. Nu pentru că vor rău, ci pentru că nu văd altă cale. Poți alege să nu ataci înapoi, să înțelegi sau măcar să încerci. Cu timpul și cu exercițiul îți va reuși din ce în ce mai bine.
- Umbra libelulei îți arată că e acolo – Ce e sus sau departe poate fi perceput doar indirect. Unele adevăruri nu le vezi în față, ci doar prin efectele lor.
- Spune ce vezi – măcar împărțiți același peisaj– Comunicarea e începutul conexiunii. Chiar dacă nu ești pe deplin înțeles, măcar oferi celuilalt șansa să vadă lumea și prin ochii tăi.
- Drumul devine mai ușor a doua oară – Repetiția aduce încredere. Ce părea greu la început devine cunoscut, chiar confortabil, prin experiență.
- Drumurile înfundate fac parte din hartă – Eșecurile nu sunt finaluri, ci repere. Întoarce-te, învață, caută alt drum – e tot progres.
- Îmbrăcămintea potrivită e pentru azi, nu pentru ieri – Ce te-a ajutat altădată poate să nu-ți mai fie de folos azi. Rămâi atent la prezent și ajustează-te în funcție de el.
- Când nu mai ai resurse, oprește-te și caută – A te opri nu înseamnă că ai renunțat. Înseamnă că îți iei responsabilitatea de a-ți regenera forțele.
- Mai aproape de oameni, mai aproape de realitate – Cu cât ești mai sus, cu atât îți este mai greu să vezi ce vede celălalt. Cu cât ești mai jos, cu atât e mai greu să vezi dincolo de ceea ce ai în față. Dar dacă ești pe lângă — adică aproape de lucruri, de oameni, de realitate — atunci poți să vezi mai clar, mai sincer, mai aproape de adevărul celuilalt.
🫂🫂🫂
Atunci când trăiești în minte, poți cădea — pentru că mintea e sus, în cap, și orice e sus are de unde să cadă.
Atunci când trăiești în emoții, tot te prăbușești — pentru că simți cu organele, iar și ele e sus, la înălțime.
Atunci când trăiești în corp, încă te mai poți împiedica — pentru că întregul sistem are limitele sale fizice și biologice.
Însă când trăiești în energie, nu mai ai de unde să cazi — pentru că nu mai ești localizat într-un punct anume; ești pretutindeni, într-o stare de prezență extinsă.
Mai jos las o listă cu povești terapeutice care să ne ajute să ne explorăm un pic mintea și sufletul.