Simți că ai ajuns la limită?
Poate că plângi mai ușor decât înainte.
Poate te irită lucruri pe care altădată le puteai gestiona fără prea mult efort.
Poate îți este greu să te concentrezi, să iei decizii sau chiar să te gândești la încă un lucru pe care trebuie să îl faci.
Sau poate continui să funcționezi, să mergi la serviciu, să ai grijă de ceilalți și să rezolvi ceea ce este de rezolvat, dar în interior apare tot mai des senzația:
„Nu mai pot cu încă ceva.”
Copleșirea emoțională nu apare neapărat pentru că s-a întâmplat un singur lucru foarte greu.
Uneori apare după o perioadă în care s-au adunat multe: responsabilități, schimbări, griji, conflicte, decizii, solicitări profesionale, dificultăți în relații sau prea puțin timp în care să ne putem opri și recupera.
Privită astfel, copleșirea nu este doar despre emoții.
Corpul, gândurile, relațiile, ritmul în care trăim și contextul vieții noastre pot participa împreună la ceea ce simțim.
Ce este copleșirea emoțională?
Copleșirea emoțională poate fi descrisă ca o stare în care ceea ce avem de gestionat pare să depășească, pentru moment, resursele pe care le avem disponibile.
Pot exista prea multe emoții.
Prea multe responsabilități.
Prea multe schimbări.
Prea multe decizii.
Prea multe lucruri care cer atenție în același timp.
Sau prea puțin timp pentru odihnă, recuperare și pentru propriile nevoi.
Uneori știm foarte clar ce ne copleșește.
Alteori nu există un singur motiv pe care să îl putem indica.
Poate că fiecare lucru, luat separat, pare suportabil.
Dar împreună devin prea mult.
Cum se manifestă?
Copleșirea poate arăta diferit de la o persoană la alta și se poate simți în mai multe zone ale vieții.
La nivel emoțional, pot apărea:
- plâns frecvent;
- iritabilitate;
- anxietate;
- neliniște;
- tristețe;
- sentimentul că nu mai poți face față.
La nivel mental, poți observa:
- dificultăți de concentrare;
- ceață mentală;
- blocaje decizionale;
- supragândire;
- senzația că mintea este prea încărcată.
La nivel fizic, pot apărea:
- oboseală;
- tensiuni musculare;
- dureri de cap;
- dificultăți de somn;
- senzația de epuizare.
Niciunul dintre aceste semne, luat separat, nu înseamnă automat că este vorba despre copleșire emoțională.
Ele pot apărea din multe motive, inclusiv medicale.
De aceea, este important să privim nu doar simptomul, ci și contextul în care apare, durata lui, intensitatea și ceea ce se mai întâmplă în viața persoanei.
Ce se întâmplă în corp atunci când avem prea multe de gestionat?
Corpul participă la felul în care traversăm perioadele solicitante.
Când avem multe lucruri de gestionat, putem observa că rămânem mai tensionați, că ne este mai greu să ne relaxăm sau că reacționăm mai repede la ceea ce se întâmplă în jur.
Uneori somnul devine mai superficial.
Alteori apare oboseala, chiar dacă încercăm să ne odihnim.
Putem deveni mai sensibili la zgomot, la cerințele celorlalți sau la lucruri care, într-o altă perioadă, nu ne-ar fi deranjat atât de mult.
Și uneori apare pur și simplu nevoia de a ne retrage.
Aceste reacții nu ne spun singure care este cauza copleșirii.
Dar ne pot oferi o informație importantă:
ceea ce trăim nu se petrece doar în gândurile sau emoțiile noastre. Corpul face parte din experiență.
De aceea, atunci când încercăm să înțelegem copleșirea, poate fi util să observăm și ce se întâmplă în corp, nu doar ceea ce gândim despre situație.
De ce apare copleșirea emoțională?
Poate că acasă există alte responsabilități.
Poate trecem prin mai multe schimbări în același timp.
Poate există dificultăți într-o relație importantă.
Poate încercăm de multă vreme să răspundem nevoilor tuturor și rămâne foarte puțin spațiu pentru propriile nevoi.
Pot conta și felurile în care am învățat să răspundem solicitărilor.
De exemplu, pentru unele persoane poate fi dificil să ceară ajutor, să spună că nu mai pot prelua ceva sau să lase o problemă nerezolvată pentru moment.
Pentru altele, incertitudinea sau conflictele pot consuma foarte multe resurse.
De aceea, întrebarea utilă nu este întotdeauna doar:
„De ce sunt atât de copleșit?”
Uneori merită să ne întrebăm și:
„Ce am de dus în perioada aceasta?”
„Ce îmi solicită energia?”
„Ce s-a schimbat?”
„Unde nu mai există suficient spațiu pentru recuperare?”
„Ce fac atunci când simt că este prea mult?”
De ce putem ignora semnele?
Pentru că uneori suntem obișnuiți să mergem înainte.
Mai ales persoanele responsabile, implicate și obișnuite să rezolve probleme pot continua mult timp să funcționeze chiar dacă resursele lor scad.
Mai este ceva de făcut.
Cineva are nevoie de noi.
Nu este momentul potrivit să ne oprim.
Mai rezolvăm lucrul acesta și apoi ne odihnim.
Și, pentru o vreme, poate chiar funcționa.
Problema este că putem observa cât de mult s-a acumulat abia atunci când reacțiile devin greu de ignorat.
Poate începem să plângem din lucruri aparent mici.
Poate răbdarea scade.
Poate ne este greu să ne concentrăm.
Poate corpul rămâne tensionat.
Poate vrem doar să fim lăsați în pace.
În loc să privim aceste reacții doar ca pe ceva ce trebuie eliminat, putem deveni curioși față de ele:
Ce s-a schimbat în ultima vreme?
Ce este prea mult acum?
Și de ce aș avea nevoie pentru ca lucrurile să devină puțin mai ușor de dus?
Cum poate influența copleșirea relațiile?
Când avem puține resurse disponibile, relațiile pot fi și ele afectate.
Putem deveni mai iritabili.
Putem interpreta mai greu ceea ce spune celălalt.
Putem avea mai puțină răbdare pentru conversații dificile.
Putem evita discuțiile pentru că simțim că nu mai avem energie pentru încă un conflict.
Sau putem începe să ne retragem.
Uneori celălalt poate interpreta retragerea ca dezinteres sau distanțare, în timp ce pentru persoana copleșită ea poate fi o încercare de a reduce, pentru moment, numărul lucrurilor pe care trebuie să le gestioneze.
Aici poate apărea un cerc:
cu cât suntem mai copleșiți, cu atât avem mai puține resurse pentru relație;
iar dificultățile care apar în relație pot deveni, la rândul lor, o nouă sursă de solicitare.
De aceea, uneori nu este suficient să ne uităm doar la persoană.
Este util să vedem și ce se întâmplă între ea și oamenii importanți din viața ei.
Ce putem face când simțim că totul este prea mult?
Când suntem copleșiți, primul impuls poate fi să încercăm să rezolvăm tot ceea ce ne apasă.
Dar uneori tocmai numărul mare de lucruri pe care încercăm să le rezolvăm contribuie la senzația de copleșire.
Poate fi mai util să începem prin a diferenția:
Ce este urgent?
Ce este important, dar poate aștepta?
Ce pot face eu?
Pentru ce pot cere ajutor?
Ce responsabilitate îmi aparține și ce am preluat de la ceilalți?
Ce problemă trebuie rezolvată și ce situație are nevoie, pentru moment, doar să fie traversată?
Uneori poate ajuta și reducerea temporară a solicitărilor acolo unde este posibil: mai puține decizii, mai puțini stimuli, mai multă odihnă sau un ritm puțin mai lent.
Nu pentru a evita viața.
Ci pentru a crea suficient spațiu încât să putem vedea din nou ce avem, de fapt, de gestionat.
Cum poate ajuta terapia?
Nu toate formele de copleșire au aceeași origine și nu toate au nevoie de același tip de sprijin.
În psihoterapie poate fi explorat nu doar ceea ce simți, ci și contextul în care apare copleșirea.
Putem privi:
- ce solicitări există în viața ta în această perioadă;
- ce tipare se repetă;
- cum răspunzi atunci când lucrurile devin prea multe;
- ce se întâmplă în relațiile importante;ce îți este greu să ceri, să refuzi sau să lași pentru mai târziu;
- ce experiențe anterioare pot participa la felul în care trăiești situația actuală;
- ce resurse ai și ce ar avea nevoie să se schimbe.
Scopul nu este doar să poți suporta mai mult.
Uneori este important să înțelegem și de ce ai ajuns să ai atât de mult de dus.
→ Află mai multe despre Psihoterapie
Consilierea poate fi potrivită atunci când copleșirea apare într-o perioadă dificilă sau de schimbare și ai nevoie de un spațiu în care să clarifici ceea ce se întâmplă.
Poate ajuta la:
- organizarea lucrurilor care par amestecate;
- clarificarea priorităților;
- identificarea resurselor disponibile;
- explorarea unor opțiuni;
- găsirea următorilor pași într-o situație concretă.
Uneori, faptul că putem privi lucrurile împreună și le putem diferenția reduce deja senzația că totul trebuie rezolvat în același timp
→ Află mai multe despre Consiliere
Uneori copleșirea este însoțită de multă tensiune corporală, dificultatea de a încetini sau senzația că organismul rămâne încordat chiar și atunci când solicitarea imediată a trecut.
Terapia CranioSacrală este o abordare manuală blândă, orientată către corp.
Persoanele care se confruntă cu copleșire emoțională descriu adesea:
- relaxare profundă;
- reducerea tensiunilor corporale;
- senzația că organismul poate încetini;
- o mai bună conectare cu propriul corp.
Atunci când corpul găsește mai multă siguranță, procesele naturale de autoreglare pot fi susținute.
→ Află mai multe despre Terapia CranioSacrală
Nu știi ce formă de sprijin ar fi potrivită pentru ceea ce trăiești?
Copleșirea emoțională poate face parte dintr-un tablou mai larg, iar ceea ce este potrivit pentru o persoană nu este neapărat potrivit pentru alta.
Poate există multă tensiune în corp. Poate treci printr-o perioadă lungă de stres sau suprasolicitare. Poate somnul este afectat. Poate există multe schimbări, responsabilități sau dificultăți relaționale. Sau poate încă nu îți este foarte clar ce anume contribuie la ceea ce simți.
Nu este nevoie să știi de la început dacă pentru tine ar fi mai potrivită Terapia CranioSacrală, psihoterapia sau consilierea.
Putem începe cu o discuție de orientare de 20 de minute, în care ne uităm pe scurt la ceea ce te aduce și clarificăm împreună care ar putea fi următorul pas potrivit.
→ Programează o discuție de orientare – 20 minute
Discuția de orientare nu este o ședință terapeutică și nu înlocuiește evaluarea medicală.
Când este momentul să cauți ajutor?
Nu este nevoie să aștepți până când nu mai poți funcționa.
Poate fi util să cauți sprijin dacă observi că starea persistă, că îți afectează viața de zi cu zi sau că resursele pe care le foloseai până acum nu mai sunt suficiente.
De exemplu, dacă:
- senzația că „totul este prea mult” apare frecvent;
- oboseala persistă;
- somnul este afectat;
- anxietatea sau iritabilitatea cresc;
- îți este tot mai greu să te concentrezi sau să iei decizii;
- relațiile încep să fie afectate;
- te retragi tot mai mult;
- funcționezi mai ales din ideea că „trebuie să rezist”.
Dacă simptomele sunt intense, apar brusc, persistă sau există simptome fizice care te îngrijorează, este importantă o evaluare medicală.
Dacă apar gânduri de autovătămare sau suicid ori senzația că nu mai ești în siguranță, este nevoie de ajutor imediat prin serviciile de urgență sau serviciile specializate de sănătate mintală.
Întrebări frecvente
Copleșirea emoțională este același lucru cu depresia?
Nu. Deși unele manifestări pot semăna, copleșirea emoțională și depresia sunt experiențe diferite și necesită o evaluare individuală.
Este normal să mă simt copleșit într-o perioadă dificilă?
Da. Organismul are limite, iar perioadele cu multe schimbări sau responsabilități pot consuma resurse importante.
De ce plâng mai ușor când sunt copleșit?
Pentru că sistemul emoțional este deja foarte solicitat și are mai puține resurse disponibile pentru reglare.
Terapia poate ajuta?
Da. Terapia poate susține înțelegerea experienței, dezvoltarea resurselor emoționale și reglarea sistemului nervos.
Citește și
- Stres și suprasolicitare – când corpul îți cere o pauză înainte să o ceri tu
- Reglarea sistemului nervos – cum învață corpul să iasă din starea de alertă
- Anxietate și neliniște – când corpul și mintea rămân în stare de alertă
- Insomnii – când corpul este obosit, dar nu reușește să se odihnească
- Semne că sistemul tău nervos este blocat în stare de alertă
- De ce oamenii puternici cer ajutor atât de târziu?
- Epuizarea emoțională a femeilor care au grijă de toți
- Articole și studii de caz – Institute Upledger Institute
Cum te pot sprijini?
Dacă simți că te regăsești în ceea ce ai citit și îți dorești sprijin, te invit să mă contactezi pentru a explora împreună ce tip de abordare se potrivește cel mai bine nevoilor tale.
