Multă vreme am învârtit în coșurile de pe Elefant cărțile lui Bruce Lipton, și în special Biologia credinței…
M-a intrigat mult numele acestei cărți, însă imediat ce am început să o “respir” mi-am dat seama că va face lumină în mintea mea, în ce privește probabilitatea de vindecare și de menținere a șănătății la oameni care se confruntă cu aceleași provocări, au stiluri de viață asemătoare etc.
Undeva pe la mijlocul cărții dezbate efectele placebo și efectele nocebo, iar povestea de mai jos mi-a aprins multe luminițe.
“
În 1974, Meador a avut un pacient, Sam Londe, vânzător de pantofi ajuns la pensie, care avea cancer la esofag, afecțiune considerată 100% fatală la vremea aceea. Londe a fost tratat de cancerul respectiv, însă întreaga comunitate medicală “știa” că acest cancer avea să reapară. Așa că moartea lui Londe de la câteva săptămâni după diagnostic nu a constituit deloc cu surpriză.
Surpriza a venit după moartea lui Londe, când autopsia a descoperit foarte puțină masă tumorală în corpul său, în mod clar deloc suficientă cât să-l omoare. Avea câteva pete pe ficat și una pe plămân,dar nu era nici urmă de cancer la esofag, despre care toată lumea credea că îl omorâse. Meador a declarat pentru Discovery Health: ” a murit de cancer, dar nu avea cancer.” De ce a murit Londe, dacă nu avea cancer la esofag? Oare murise întrucât credea că avea să moară? Cazul încă îl bântuia pe Meador la 30de ani după moartea lui Londe:”credeam că are cancer. El credea că are cancer. Toată lumea din jurul lui credea la fel… Oare i-am ucis cumva speranțele? ” Cazuri tulburătoare de nocebo sugerează că medicii, părinții și învățători pot să distrugă speranța programându-te să crezi că ești neputincios.
Convingerile noastre pozitive și negative nu au impact numai asupra sănătății, ci și asupra tuturor aspectelor vieții noastre. Henry Ford avea dreptate în ceea ce privește eficiența liniilor de asamblare și avea dreptate cu privire la puterea minții: “Dacă crezi că poți sau dacă crezi că nu poți…ai dreptate”.