Articolul de astăzi este despre gândurile celor care pentru o bună bucată de vreme, “au sărit” peste lecția iubirii și prețuirii de sine.
Când spun “lecția iubirii și prețuirii de sine”, mă refer acele persoane cărora le este greu să ceară și să primească ajutor, le este greu să-și facă timp pentru a se ocupa de nevoile lor sau simt rușine atunci când nu-i pot ajuta pe ceilalți.
Ce aud de la aceste persoane este:
- Durerea ca durerea…dar gândul că sunt o povară mă doare mai tare.
- Pe analize nu se vede nimic, iar asta mă sperie și mai tare… nu m-a durut niciodată nimic, n-am avut nevoie ca altcineva să stea după mine.
- Sunt obosită, foarte obosită… sunt toată ziua cu el, la școală, acasă, în parc…dacă nu e o întrebare, e “hai să facem”, e “vreau, vreau, vreau”. Și știu că dacă eu nu sunt, dacă eu pic nimeni nu-l poate duce… totul depinde de mine.
Da… uneori este vorba despre persoane cu afecțiuni cronice.
Da… uneori este vorba despre părinți ce își îngrijesc copiii sau de copii care își îngrijesc părinții.
Dar… uneori este vorba de o “banală entorsă”.
Indiferent de vârstă, sex sau credințe, durerile fizice sunt amplificate de durerile emoționale.
Cu ajutorul unei atingeri blânde, 5g peste rezistența țesutului, facilitatorul terapiei CranioSacrale eliberează restricțiile fiziologice adunate la nivelul corpului și astfel se obține diminuarea durerilor fizice, claritate mentală, echilibrarea emoțiilor și nu numai.