- 𝐃𝐞 𝐜𝐚̂𝐧𝐝 𝐚 𝐚𝐩𝐚̆𝐫𝐮𝐭 𝐚𝐜𝐞𝐚𝐬𝐭𝐚̆ 𝐬𝐢𝐭𝐮𝐚𝐭̦𝐢𝐞 𝐢̂𝐧 𝐫𝐞𝐥𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐜𝐮 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥𝐮𝐥 𝐭𝐚̆𝐮?
- 𝐃𝐞 𝐜𝐚̂𝐧𝐝 𝐚𝐯𝐞𝐚 𝐱 𝐚𝐧𝐢.
- 𝐂𝐞 𝐬𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̂𝐦𝐩𝐥𝐚 𝐢̂𝐧 𝐯𝐢𝐚𝐭̦𝐚 𝐭𝐚, 𝐜𝐚̂𝐧𝐝 𝐚𝐯𝐞𝐚𝐢 𝐯𝐚̂𝐫𝐬𝐭𝐚 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐭𝐚̆𝐮?
Așa au început, dis-de-dimineață, valuri de eliberări fizice și emoționale pentru un părinte ajuns în burnout.
Creierul învață mecanismele de funcționare în copilăria timpurie și în momente cu impact emoțional puternic. Aceste experiențe timpurii modelează felul în care reacționăm la stres, cum gestionăm relațiile și cum percepem lumea din jurul nostru.
Pe parcursul vieții, se creează tot felul de contexte prin care, mai mult sau mai puțin subtil, ne retrăim poveștile din copilărie.
Când devenim părinți, se declanșează un proces profund și complex, influențat de experiențele noastre timpurii și de modul în care creierul nostru a învățat să funcționeze în copilărie. În copilăria timpurie, creierul nostru absoarbe și învață mecanismele de reacție la stres, felul în care gestionăm relațiile și cum percepem lumea. Aceste mecanisme devin tipare automate pe care le folosim de-a lungul vieții.
Când avem copii, aceste tipare din copilărie reapar adesea, deoarece situațiile în care ne regăsim ca părinți aduc la suprafață experiențe similare cu cele trăite de noi când eram mici. Aceste „retrăiri” nu sunt întâmplătoare; ele sunt o oportunitate de a aduce la suprafață și a vindeca răni vechi.
Dacă, după ce ai citit aceste rânduri, simți că ți-au fost apăsate niște butoane și ai nevoie de cineva alături pentru a le dezamorsa, dă-mi de veste.
𝐃𝐚𝐜𝐚̆, 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐜𝐞 𝐚𝐢 𝐜𝐢𝐭𝐢𝐭 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐫𝐚̂𝐧𝐝𝐮𝐫𝐢, 𝐬𝐢𝐦𝐭̦𝐢 𝐜𝐚̆ 𝐭̦𝐢-𝐚𝐮 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐚𝐩𝐚̆𝐬𝐚𝐭𝐞 𝐧𝐢𝐬̦𝐭𝐞 𝐛𝐮𝐭𝐨𝐚𝐧𝐞 𝐬̦𝐢 𝐚𝐢 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐢𝐧𝐞𝐯𝐚 𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐥𝐞 𝐝𝐞𝐳𝐚𝐦𝐨𝐫𝐬𝐚, 𝐝𝐚̆-𝐦𝐢 𝐝𝐞 𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞.
