Simți că duci prea multe pe umeri?
Poate că reușești încă să faci față responsabilităților de zi cu zi.
Continui să mergi înainte, să rezolvi probleme, să ai grijă de ceilalți și să îți îndeplinești obligațiile.
Dar, în același timp, observi că:
- te simți tot mai obosit;
- îți este greu să te relaxezi;
- ai mai puțină răbdare;
- apar tensiuni în corp;
- somnul nu te mai odihnește;
- lucruri pe care înainte le gestionai ușor încep să necesite tot mai mult efort.
Stresul și suprasolicitarea nu apar întotdeauna brusc.
De multe ori se acumulează treptat, iar pentru o vreme putem continua să funcționăm fără să realizăm cât de multe resurse folosim pentru a face acest lucru.
Uneori, corpul începe să ne atragă atenția înainte să ne dăm seama cât de mult am dus.
Te regăsești în situația în care încă faci față, dar simți că îți este din ce în ce mai greu să continui în același ritm?
Ce este stresul?
Stresul este un răspuns firesc al organismului la solicitările și schimbările pe care le întâlnim.
Nu orice stres este o problemă.
Pe termen scurt, activarea ne poate ajuta să ne mobilizăm energia, să fim mai atenți și să răspundem unei situații dificile.
Problema poate apărea atunci când solicitările continuă pentru perioade lungi, sunt foarte intense sau nu avem suficient timp și suficiente resurse pentru recuperare.
Atunci nu mai este vorba doar despre ceea ce avem de făcut.
Devine important și cât timp ducem, cât de mult ducem și cu ce resurse o facem.
Ce înseamnă suprasolicitarea?
Suprasolicitarea poate apărea atunci când cerințele vieții depășesc, pentru o perioadă îndelungată, resursele pe care le avem disponibile.
Și nu este vorba doar despre muncă.
Putem duce simultan:
- responsabilități profesionale;
- responsabilități familiale;
- dificultăți relaționale;
- îngrijirea altor persoane;
- probleme financiare;
- schimbări importante;
- incertitudine;
- presiunea de a face față;
- propriile standarde și așteptări.
Uneori există și perfecționismul, dificultatea de a cere ajutor sau senzația că trebuie să putem duce totul singuri.
Iar alteori nici nu realizăm cât de mult s-a acumulat până când ceva începe să devină mai greu.
Cum se manifestă stresul și suprasolicitarea?
Stresul nu se manifestă doar prin ceea ce gândim.
Îl putem observa în corp, în emoții, în felul în care gândim, în comportamente și în relațiile noastre.
La nivelul corpului pot apărea:
- tensiuni musculare;
- dureri de cap;
- disconfort cervical;
- oboseală persistentă;
- dificultăți de somn;
- modificări digestive;
- senzația de epuizare;
- dificultatea de a ne relaxa.
Aceste manifestări pot avea numeroase cauze și nu trebuie presupus automat că sunt produse de stres. Atunci când persistă sau sunt intense, este important să fie evaluate corespunzător.
La nivel emoțional putem observa:
- anxietate;
- neliniște;
- iritabilitate;
- tristețe;
- senzația că suntem copleșiți;
- sensibilitate crescută.
La nivel mental pot apărea:
- dificultăți de concentrare;
- senzația de „ceață mentală”;
- supragândire;
- dificultăți în luarea deciziilor;
- preocupări repetitive;
- senzația că nu mai facem față.
Niciuna dintre aceste manifestări nu ne spune singură întreaga poveste.
Important este cum se leagă între ele și ce se întâmplă în viața persoanei în perioada respectivă.
Ce se întâmplă în sistemul nervos?
Atunci când întâlnim o solicitare, organismul se mobilizează pentru a-i răspunde.
Este un mecanism firesc și necesar.
După ce situația trece, avem nevoie și de perioade în care activarea poate scădea, iar organismul își poate reface resursele.
Atunci când solicitările se succed fără suficient timp pentru recuperare, putem observa că trecerea de la activare către odihnă devine mai dificilă.
Putem termina programul de lucru, dar mintea continuă să lucreze.
Putem avea timp liber, dar să nu reușim să ne relaxăm.
Putem fi foarte obosiți și totuși să simțim că trebuie să continuăm.
De aceea, uneori problema nu este doar:
„Am prea multe de făcut.”
Ci și:
„Ce se întâmplă cu mine atunci când încerc să mă opresc?”
De ce este atât de greu să ne oprim?
Oamenii care ajung la suprasolicitare nu sunt neapărat oameni care nu știu să se organizeze.
Adesea sunt persoane responsabile, conștiincioase și implicate, obișnuite să facă față și să aibă grijă de ceea ce trebuie făcut.
Uneori continuăm pentru că situația chiar o cere.
Alteori, însă, felul în care continuăm să ducem are și o istorie.
Poate am învățat că trebuie să ne descurcăm singuri.
Poate ne este greu să dezamăgim.
Poate spunem „da” înainte să verificăm dacă mai avem resurse.
Poate valoarea personală a ajuns să fie legată de cât facem sau cât de utili suntem.
Poate ne este mai ușor să avem grijă de ceilalți decât să observăm ce avem noi nevoie.
Dintr-o perspectivă sistemică, nu ne uităm doar la simptom sau la persoană izolată.
Ne interesează și relațiile, rolurile, responsabilitățile, contextul și tiparele în care persoana trăiește.
Pentru că uneori nu este suficient să ne spunem:
„Trebuie să mă odihnesc.”
Avem nevoie să înțelegem și ce ne face atât de greu să ne oprim.
Ce legătură există între stres și relații?
Atunci când resursele noastre sunt consumate, acest lucru poate apărea și în relații.
Putem avea mai puțină răbdare.
Conflictele pot apărea mai ușor.
Comunicarea poate deveni mai dificilă.
Ne putem retrage sau putem reacționa mai intens decât am face-o într-o perioadă în care avem mai multe resurse.
Dar relația funcționează și în sens invers.
Conflictele, lipsa sprijinului, responsabilitățile disproporționate sau dificultățile din familie ori din cuplu pot deveni ele însele surse importante de stres.
Așadar, nu avem întotdeauna o relație simplă de tipul:
stres → problemă.
Uneori avem un circuit:
stresul influențează relațiile, iar ceea ce se întâmplă în relații influențează stresul.
Cum poate ajuta terapia?
Nu există o singură modalitate potrivită pentru fiecare persoană.
Uneori este nevoie să lucrăm mai mult cu ceea ce se întâmplă emoțional și relațional.
Alteori corpul și tensiunea acumulată sunt foarte prezente.
Și, de multe ori, cele două nu pot fi separate complet.
În psihoterapie putem explora nu doar ce te stresează, ci și felul în care ai ajuns să duci ceea ce duci. Putem lucra cu:
- sursele actuale de stres;
- anxietatea și copleșirea;
- tiparele de suprasolicitare;
- limitele personale și relaționale;
- dificultatea de a cere sau primi ajutor;
- rolurile asumate în relații;
- perfecționismul și standardele foarte ridicate;
- resursele pe care le ai deja;
- modalități diferite de a răspunde situațiilor dificile.
Scopul nu este doar să poți suporta mai mult.
Uneori munca terapeutică înseamnă să înțelegi ce merită continuat, ce poate fi schimbat și ce nu mai este nevoie să duci în același fel.
→ Află mai multe despre Psihoterapie
Atunci când stresul și suprasolicitarea sunt trăite puternic și în corp, putem lucra și din această direcție.
Terapia CranioSacrală este o abordare manuală blândă, orientată către corp.
Unele persoane descriu în timpul sau după ședințe:
- o stare profundă de relaxare;
- diminuarea tensiunii corporale;
- o mai bună percepție a propriului corp;
- senzația că pot încetini.
Nu privim Terapia CranioSacrală ca pe un tratament pentru „stres” în sine, ci ca pe o modalitate de a lucra cu partea corporală a experienței de tensiune și suprasolicitare.
→ Află mai multe despre Terapia CranioSacrală
Când este momentul să cauți ajutor?
Nu există un prag exact după care „ar trebui” să ceri ajutor.
Poate fi util să cauți sprijin atunci când observi că:
- oboseala persistă;
- îți este tot mai greu să te relaxezi;
- stresul începe să îți afecteze relațiile;
- apar frecvent manifestări corporale;
- somnul este afectat;
- simți că funcționezi permanent pe pilot automat;
- lucrurile pe care înainte le puteai gestiona încep să pară prea multe;
- continui să faci față, dar cu un cost tot mai mare.
Nu este nevoie să ajungi la epuizare pentru a începe să te uiți la ceea ce se întâmplă.
Nu știi dacă ți s-ar potrivi Psihoterapia sau Terapia CranioSacrală?
Într-o discuție de orientare de 20 de minute putem vorbi despre ceea ce se întâmplă și putem vedea ce formă de sprijin ar avea sens pentru tine în acest moment.
→ Programează o Discuție de orientare – 20 min
Întrebări frecvente
Stresul poate provoca simptome fizice?
Stresul poate influența procese fiziologice și poate fi asociat cu manifestări corporale precum tensiunea musculară, tulburările de somn sau anumite probleme digestive.
Totuși, simptomele fizice pot avea cauze diferite. Dacă sunt persistente, intense sau neobișnuite, este important să fie evaluate medical și să nu presupunem automat că sunt „doar de la stres”.
Cum știu dacă sunt suprasolicitat?
Nu există un singur semn.
Poți observa o combinație între oboseală persistentă, dificultăți de relaxare, iritabilitate, probleme de somn, dificultăți de concentrare sau senzația că lucrurile obișnuite necesită tot mai mult efort.
Mai important decât un simptom izolat este ce s-a schimbat față de felul în care funcționai înainte și în ce context apar aceste schimbări.
Este normal să mă simt obosit chiar și după odihnă?
Uneori da, mai ales după perioade foarte solicitante.
Dar oboseala persistentă poate avea multe explicații. Dacă se menține în ciuda odihnei sau este însoțită de alte simptome, merită investigată și medical.
Terapia poate ajuta?
Depinde de ceea ce contribuie la suprasolicitare.
Psihoterapia poate oferi un spațiu pentru înțelegerea stresului, a relațiilor, tiparelor și modului în care răspunzi solicitărilor.
Terapia CranioSacrală poate oferi o modalitate de lucru orientată către corp atunci când tensiunea și dificultatea de a încetini sunt o parte importantă a experienței.
Citește și
- Reglarea sistemului nervos – cum învață corpul să iasă din starea de alertă
- Semne că sistemul tău nervos este blocat în stare de alertă
- De ce nu mă pot relaxa chiar și atunci când am timp liber?
- Anxietate și neliniște – când corpul și mintea rămân în stare de alertă
- Insomnii – când corpul este obosit, dar nu reușește să se odihnească
- Ce înseamnă să te simți în siguranță în propriul corp?
- Epuizarea emoțională a femeilor care au grijă de toți
- Articole și studii de caz – Institute Upledger Institute
Cum te pot sprijini?
Dacă simți că te regăsești în ceea ce ai citit și îți dorești sprijin, te invit să mă contactezi pentru a explora împreună ce tip de abordare se potrivește cel mai bine nevoilor tale.
