Traume sexuale adulți și copii

11 Mar 2022

Am ajuns la capitolul “Violență sexuală: reducerea riscului și detectarea timpurie” din cartea “Cum îi ajutăm pe copiii să facă față traumelor”, scrisă de Peter Levine și Maggie Kline și nu pot trece mai departe fără să scriu și aici câte ceva.

A. Observ și în cabinet că sunt adulți/foști copii care la un moment dat au trecut prin sentimente de confuzie vis a vis de intențiile unei alte persoane, vis a vis de lucrurile pe care le-au văzut, vis a vis de “favorul” primit…
De multe ori nimeni, nimeni, nu a auzit poveștile și mergând frumos pe stradă oamenii nici nu-și poate închipui că au existat astfel de momente în viața ta.

B. Fiecare experiență, oricât de “minoră” lasă o urmă puternică în psihicul copilului/ “viitorului adult”.
Care? Printre sentimentele/ tiparele cu care victimele merg mai departe se regăsesc

  • frica de apropiere/ de plăcere
  • sentimentul că este ceva în neregulă cu el – vinovăție “cum pot să gândesc așa ceva despre X?”, “poate doar mi s-a părut”
  • lipsă de apărare – pentru că părinții/rudele/ profesorii/ autoritățile nu cred sau chiar ei sunt implicați în poveste
  • sentimentul că nu sunt auziți/ înțeleși/ că ei nu contează și că trebuie să aibă grijă de sentimentele celorlalți

Pentru fiecare este diferit și dureros.

C. Daaaa… Și agresorii au fost la un moment dat victime, dar când, cum și cine poate opri această roată?

D. Pentru cei care nu au copii sau au încă copii pe acasă autorii cărții “Cum îi ajutăm pe copiii să facă față traumelor” recomandă următoarele

1. Modelarea unor granițe sănătoase

O carte minunată cu desene pentru copii a lui James Marshall despre doi hipopotami care sunt buni prieteni. Numele uneia dintre ei este George, a celuilalt, Martha. Ei se vizitează și se joacă împreună și mănâncă unul la altul acasă. Într-o zi, pe când Marta se scufunda în cada ei de baie, este șocată să vadă cum George trage cu ochiul pe fereastră uitându-se direct la ea! George a fost surprins de indignarea ei, simțindu-și rănite sentimentele. Crede că asta înseamnă că Marthei nu-i mai place de el. Martha îl asigură pe George că ține foarte mult la el. Ea îi explică într-o manieră blândă următoarele: “doar pentru că suntem buni prieteni, George, nu înseamnă că nu am nevoie de intimitate când sunt la baie!” George a înțeles! Această povestioară cu George și Martha este un model de stabilire a granițelor de comunicare a lor în mod clar și de respectarea granițelor altora. Părinții trebuie să instituie ei înșiși granițe bune și să respecte nevoie de intimitate a copiilor (în special începând cu vârsta cuprinsă între 5 și 7 ani). Ei trebuie să îi susțină pe copii când aceștia se află în situații neplăcute și sunt lipsiți de apărare, neputând să rămână în siguranță. Acest lucru începe încă din copilăria mică.

2. Dezvoltarea unei bune conștientizări senzoriale

Ești deja cu un pas înainte în ceea ce privește acest al doilea punct dacă familia ta a exersat deja conștientizarea senzațiilor. Mai devreme în această carte ai învățat cum să localizezi și să denumești senzațiile corporale, apoi să îți centrezi atenția suficient de mult pe ele pentru a simți o modificare. Protejarea copiilor de abuzul sexual începe prin a vorbi despre diferite tipuri de atingeri, prin a verifica ce înseamnă diferite senzații pe care le pot provoca diferite atingeri și prin a-i învăța pe copii să aibă încredere în instinctele lor când o atingere îi face să se simtă inconfortabil, în pericol, îi sperie, e dureroasă sau îi face să se simtă “murdari”, secretoși sau stânjeniți. Toate acestea, desigur, sunt senzații fizice. … Pentru orice situație, îi poți pregăti pe copii 1) să recunoască și să aibă încredere în senzațiile lor interioare; 2) să ceară ajutorul imediat (de la tine sau de de la altcineva din apropiere dacă se simte în siguranță), dacă simt orice fel de sentimente negative de disconfort sau confuzie; 3) să fie sigur că îi vei crede și vei proteja, indiferent cine este persoana, ce le-a spus sau cu ce i-a amenințat acea persoană că li se sar întâmpla dacă ar dezvălui “secretul”.

3. Cum să învățăm pe copii să evite să se lase ademeniți

Pe lângă a fi antrenați să se încreadă în “detectorii senzoriali” proprii, ca semnale de avertizare timpurie, copiii trebuie, de asemenea să fie învățați ce capcane să evite. Din nou, dacă știu dinainte că în orice comunitate există copiii mai mari și adulți care au probleme și ar putea încerca să profite de ei, copiii sunt mai puțin înclinați să se blameze pe sine dacă sunt abordați. De asemenea, sunt mai puțin predispuși să “muște momeală”. … În funcție de vârsta copilului, e important să îi oferi informații directe. Îi poți defini molestarea sexuală descriind astfel: cineva te atinge, te privește sau îți cere să îl atingi sau să te uiți la el într-un mod în care îți dă senzație ciudată, de confuzie sau disconfort. De asemenea este util să numești părți specifice ale corpului și posibile situații, în loc să te exprimi vag.

4. Oferă le copiilor ocazii în care să exerseze a spune “nu”

Pentru a dezvolta abilitatea de a opri pe cineva să ai atinge în mod inadecvat, vătămător, inconfortabil sau derutant, copiii trebuie să aibă exercițiul și experiența exercitării dreptului de a refuza în alte domenii ale vieții lor. Astfel exersarea acestui drept devine o parte firească sentimentului de încredere în sine, fiind imprimată în creierul lor aflat încă în dezvoltare. Acest proces are loc când părinții respectă ceea ce le place și ceea ce le displace copiilor și le permit să facă alegeri potrivite vârstei lor ori de câte ori este posibil. Astfel de exemple pot fi alegerea mâncării, a hainelor, activităților de joacă. Părinții dau dovadă de lipsă de respect când îi forțează pe copil să îmbrace o haină sau să mănânce ceva care lui nu îi place doar pentru că “eu sunt mama ta (sau tatăl tău) și așa zic eu în loc să spună de exemplu “este (sau nu este) sănătos pentru tine.” Faptul că în mod constant părinții ignoră sentimentele, gusturile, opiniile și sensibilitățile copilului impunându-și propriile preferințe lasă urme de neșters în conștiința copilului și îi transmit acestuia că “tata știe mai bine” și că autoritatea nu trebuie niciodată puse în discuție. De asemenea îi învață pe copii să nu aibă încredere în propriile instincte.

5. Învață-i pe copii ce să spună și ce să facă

La fel de natural ca atunci când îi înveți pe copii despre alte aspecte legate de siguranță, cum ar fi traversarea străzii, apelul la 112, purtarea centurii de siguranță în mașină și a vestei de salvare în apă, tot așa învață-i să facă diferența între mângâiere “bună” și mângâierea “secretoasă” (derutantă sau nepotrivită). Adesea, însă, părinții presupun că e de la sine înțeles pentru copii să știe cum să reacționeze, când, de fapt, ei nu știu! Un mod de a testa capacitatea de înțelegere după o “discuție” este să le ceri să spună în cuvintele lor ce cred ei că ai vrut să spui.

Dacă acest articol a stârnit ceva în corpul tău și consideri că pot fi alături de tine mă poți găsi telefonic, mesaj privat sau poți face o programare direct în site.

Terapie CranioSacrală - Copii

Este foarte important să găsiți pe cineva cu care rezonați pentru a dezlega o astfel de poveste!