Cum arată starea de bine pe care o cauți?
Dacă te-aș întreba acum ce îți dorești cel mai mult pentru tine, există șanse mari să îmi răspunzi simplu:
„Să fiu bine.”
Este unul dintre cele mai frecvente răspunsuri pe care le aud.
Oamenii își doresc să fie bine în relațiile lor.
Să fie bine cu corpul lor.
Să fie bine în familie.
Să fie bine la serviciu.
Să fie bine cu ei înșiși.
Și totuși, atunci când întreb mai departe:
„Cum arată pentru tine să fii bine?”
răspunsul devine adesea mai puțin clar.
Uneori înseamnă să dispară stresul.
Alteori să se rezolve o problemă.
Să treacă o perioadă dificilă.
Să se liniștească lucrurile.
Să nu mai doară.
Să nu mai existe conflict.
Să nu mai existe teamă.
Fără să ne dăm seama, începem să construim imaginea stării de bine ca pe un loc în care vom ajunge atunci când viața va înceta să fie complicată.
Doar că viața nu funcționează așa.
Problemele se schimbă.
Provocările se transformă.
Unele pleacă.
Altele apar.
Și dacă starea de bine depinde de dispariția tuturor dificultăților, există riscul să rămână mereu puțin mai departe decât putem ajunge.
Poate că întrebarea nu este:
„Cum fac să nu mai am probleme?”
Poate că întrebarea este:
„Cum arată să fiu bine chiar și atunci când viața nu este perfectă?”
Când confundăm starea de bine cu lipsa problemelor
Mulți dintre noi am învățat să privim starea de bine ca pe o recompensă.
Mai întâi muncim.
Mai întâi rezolvăm.
Mai întâi facem față.
Mai întâi ne ocupăm de ceilalți.
Iar după aceea, când toate vor fi în ordine, ne vom permite să respirăm.
Este aceeași logică despre care am vorbit în articolul Viața nu începe după ce rezolv toate problemele.
Doar că acum ea poartă un alt nume: „O să fiu bine când…”
O să fiu bine când termin proiectul.
O să fiu bine când copilul va fi mai mare.
O să fiu bine când voi avea mai mult timp.
O să fiu bine când relația se va schimba.
O să fiu bine când anxietatea va dispărea.
O să fiu bine când nu voi mai avea simptome.
Și poate că unele dintre aceste lucruri chiar se vor întâmpla.
Dar apare ceva interesant.
În momentul în care o problemă se rezolvă, mintea găsește adesea alta.
Nu pentru că este defectă.
Ci pentru că este construită să observe ce necesită atenție.
Astfel, linia de sosire se mută.
Iar starea de bine rămâne mereu condiționată de ceva ce încă nu s-a întâmplat.
Între timp, viața continuă să treacă.
Iar noi continuăm să amânăm sentimentul că suntem bine exact pentru momentul în care totul va fi în regulă.
Starea de bine nu este o destinație
Poate că una dintre cele mai mari confuzii este să credem că starea de bine este un loc în care ajungem.
Ca și cum ar exista un moment în care totul se așază definitiv.
În care nu mai există incertitudine.
Nu mai există frică.
Nu mai există conflicte.
Nu mai există pierderi.
Dar dacă privim cu atenție oamenii pe care îi considerăm echilibrați, observăm ceva interesant.
Nu sunt oameni fără probleme.
Nu sunt oameni care au control asupra tuturor aspectelor vieții lor.
Nu sunt oameni care nu suferă.
Sunt oameni care au învățat să rămână conectați cu ei înșiși chiar și atunci când viața devine dificilă.
Au zile bune și zile grele.
Au momente de claritate și momente de confuzie.
Au perioade în care se simt puternici și perioade în care au nevoie de sprijin.
Diferența nu este lipsa furtunilor.
Diferența este relația pe care o au cu ele.
Poate că starea de bine nu este o destinație.
Poate că este felul în care călătorim.
Poate că nu înseamnă să nu mai cădem niciodată.
Poate că înseamnă să știm cum să ne ridicăm.
Poate că nu înseamnă să nu mai simțim frică.
Poate că înseamnă să putem merge mai departe chiar și atunci când frica este prezentă.
Poate că nu înseamnă să avem toate răspunsurile.
Poate că înseamnă să putem rămâne în contact cu noi înșine și atunci când încă nu le avem.
Cum arată, de fapt, să fii bine?
Pentru fiecare om, răspunsul este puțin diferit.
Pentru unii oameni, să fie bine înseamnă să se simtă în siguranță.
Pentru alții, să poată respira fără să simtă permanent presiunea de a demonstra ceva.
Pentru alții, să aibă relații în care pot fi văzuți și acceptați.
Pentru alții, să se poată odihni fără vinovăție.
Dar, dincolo de diferențe, observ adesea câteva elemente comune.
Să fii bine înseamnă:
- să poți simți;
- să poți cere ajutor atunci când ai nevoie;
- să poți pune limite atunci când este necesar;
- să poți avea grijă de tine fără să simți că îi abandonezi pe ceilalți;
- să poți rămâne conectat cu valorile și nevoile tale chiar și atunci când viața devine aglomerată.
Și poate că, mai presus de toate, să fii bine înseamnă să nu fii permanent în război cu tine însuți.
Pentru că atunci când încetăm să ne luptăm cu propriile emoții, cu propriul corp și cu propriile imperfecțiuni, apare ceva ce seamănă foarte mult cu liniștea.
Putem fi bine și atunci când viața este grea?
Cred că aceasta este întrebarea care se află în spatele tuturor celorlalte.
Putem fi bine atunci când există incertitudine?
Putem fi bine atunci când traversăm o pierdere?
Putem fi bine atunci când relațiile noastre nu sunt perfecte?
Putem fi bine atunci când corpul ne obligă să încetinim?
Putem fi bine atunci când încă nu știm ce urmează?
Mulți dintre noi am învățat să răspundem instinctiv:
„Nu.”
Pentru că am asociat starea de bine cu controlul.
Cu siguranța.
Cu lipsa problemelor.
Dar viața are propriul ei mod de a ne învăța altceva.
Ne arată că există oameni care trec prin perioade dificile și rămân conectați cu ei înșiși.
Ne arată că există oameni care suferă și totuși reușesc să iubească, să spere și să se bucure.
Ne arată că există oameni care nu au toate răspunsurile și totuși pot trăi cu sens.
Poate că starea de bine nu înseamnă absența durerii.
Poate că înseamnă să nu fim singuri cu durerea noastră.
Poate că nu înseamnă lipsa fricii.
Poate că înseamnă să nu ne lăsăm conduși doar de frică.
Poate că nu înseamnă să avem control asupra vieții.
Poate că înseamnă să putem rămâne prezenți în viața pe care o avem.
În fiecare etapă a existenței noastre vor exista lucruri care lipsesc, lucruri care dor și lucruri care ne provoacă.
Dar vor exista și oameni care contează.
Momente care merită trăite.
Experiențe care ne hrănesc.
Lucruri pentru care putem fi recunoscători.
Și poate că starea de bine nu apare atunci când dispar toate dificultățile.
Poate că apare atunci când încetăm să mai așteptăm o viață perfectă pentru a începe să o trăim pe cea pe care o avem.
Concluzie
De multe ori căutăm starea de bine ca pe o destinație.
Ne imaginăm că undeva, în viitor, există un moment în care toate problemele vor fi rezolvate, toate întrebările vor avea răspuns și toate grijile vor dispărea.
Dar poate că starea de bine nu este un loc în care ajungem.
Poate că este felul în care alegem să ne raportăm la viață în timp ce mergem prin ea.
Poate că nu înseamnă să nu mai existe furtuni.
Poate că înseamnă să învățăm să rămânem conectați cu noi înșine atunci când ele apar.
Să ne ascultăm corpul.
Să ne respectăm limitele.
Să cerem ajutor atunci când avem nevoie.
Să ne permitem să fim oameni, nu proiecte care trebuie reparate permanent.
Poate că starea de bine nu este perfecțiune.
Poate că este o relație mai blândă cu noi înșine.
Iar uneori, aceasta este una dintre cele mai importante schimbări pe care le putem face.
Citește și
Dacă acest articol a rezonat cu tine, s-ar putea să îți fie utile și următoarele:
- Viața nu începe după ce rezolv toate problemele – despre tendința de a amâna viața până când totul va fi în regulă.
- Corpul știe când trăim împotriva noastră – despre semnalele pe care organismul ni le transmite atunci când ne îndepărtăm de propriile nevoi.
- Când funcționezi bine, dar nu te mai simți bine – despre diferența dintre a funcționa și a trăi cu adevărat.
- Ce înseamnă să te simți în siguranță în propriul corp? – despre legătura dintre siguranță, sistemul nervos și starea de bine.
- Semne că sistemul tău nervos este blocat în stare de alertă – despre efectele stresului prelungit asupra organismului.
Cum te pot sprijini?
Dacă te afli într-o perioadă în care simți că alergi permanent după momentul în care vei fi, în sfârșit, bine, psihoterapia și terapia CranioSacrală pot oferi un spațiu în care să explorezi această relație cu tine însuți, cu corpul tău și cu viața pe care o trăiești.
Uneori, schimbarea nu începe atunci când dispar toate problemele.
Uneori, schimbarea începe atunci când încetăm să mai așteptăm momentul perfect pentru a avea grijă de noi.
Să fii bine nu înseamnă să nu mai ai furtuni. Înseamnă să nu te mai pierzi pe tine în mijlocul lor.
