“De câte ședințe este nevoie?”
Este una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le primesc.
Zâmbesc de fiecare dată când o aud, pentru că îmi amintește de nenumăratele conversații din grupurile de intervizare despre ce înseamnă, de fapt, vindecarea și de gluma din breaslă:
„Un pacient vindecat este un client pierdut.”
“De câte ședințe este nevoie?” depinde de tine și de procesul tău.
Terapia nu este o rețetă standard și nici o cursă contra cronometru.
Pentru unii, câteva ședințe pot aduce claritate și reglare pe termen lung.
Pentru alții, este nevoie de mai mult timp — pentru a ajunge la rădăcina tensiunilor și a tiparelor, pentru a integra și pentru a stabiliza schimbările.
Și asta nu înseamnă nimic „în neregulă”. Nu înseamnă că unii sunt mai „defecți” decât alții și nici că unii au probleme mai mari decât alții.
“De câte ședințe este nevoie?” — depinde de tine și de procesul tău.
În munca mea folosesc atât terapia CranioSacrală, cât și psihoterapia. Ambele pot susține atât durerile fizice, cât și pe cele emoționale și nu sunt, desigur, singurele modalități prin care poate fi abordat un disconfort.
Toate drumurile duc la Roma, iar orice timp pe care ni-l oferim nouă înșine ne aduce mai aproape de obiectivul ales.
Uneori, durerea fizică se ameliorează relativ repede. Și totuși, procesul continuă — nu pentru că „mai e ceva în neregulă”, ci pentru a schimba tiparele emoționale, mentale și relaționale care au dus, la un moment dat, la durerea fizică.
“De câte ședințe este nevoie?” — depinde de tine și de procesul tău.
Este un proces profund personal.
Pentru unii, dispariția simptomului este obiectivul dorit și suficient.
Pentru alții, acesta este doar începutul — urmat de dorința de a se cunoaște mai profund, de a-și regla sistemul și de a trăi cu mai multă prezență și blândețe față de sine.
“De câte ședințe este nevoie?”
După 6 ani de lucru cu „Salvatorul” pur-sânge, care eram când am pornit la drum, pot spune că acum, pentru mine, fiecare „client pierdut” este o bucurie câștigată.
Cred cu tărie că vindecarea nu înseamnă să te repari, ci să te reîntregești și să mergi mai departe mai stabil, mai viu, mai prezent în relațiile tale.
Și mă bucur sincer pentru fiecare om care ajunge la încrederea că are resursele necesare pentru a merge mai departe fără sprijin constant.
Ușa rămâne deschisă. Din alegere.
Nu din nevoie, nu din dependență, ci din libertatea de a ști că sprijinul există, chiar și atunci când nu mai este necesar.
