A fost odată o furnică care, în timp ce fredona, purta o boabă enormă.
Deodată, un gândac i-a blocat calea și a început să râdă de ea, făcând glume proaste pentru povara și munca ei.
Nu era prima dată când se întâmpla.
Furnica, fără să-i dea atenție, s-a plimbat în jurul lui și și-a continuat drumul.
Câteva zile mai târziu, gândacul a rămas prins în rășina lipicioasă a unui copac,disperat a cerut ajutor.
Multe animale, care fuseseră anterior victime ale tachinării și modurilor sale nepoliticoase, au refuzat să se apropie.
Furnica, în schimb, i-a oferit o fir lung de iarbă de care să se agațe permițându-i să se elibereze.
Recunoscător și surprins, gândacul a întrebat-o:
— De ce m-ai ajutat, deși mereu am râs de tine că porți încărcături grele?
Furnica a răspuns calm:
„Pot duce până la 20 de ori greutatea mea, dar există o sarcină pe care nu o pot și nu o voi duce: resentimentele.
Nu o să le duc niciodată pe spate, pentru că am nevoie de toată puterea mea pentru a duce ceea ce contează cu adevărat pentru supraviețuirea mea.”
Autor: necunoscut