Impactul ecranelor asupra dezvoltării copiilor

Cu cât tehnologia devine mai prezentă în viața noastră, cu atât trebuie să fim mai conștienți de prețul pe care îl plătim atunci când ne expunem excesiv la ecrane, atât noi, cât și copiii noștri.

Ecranele au un impact semnificativ asupra dezvoltării copiilor. Iată câteva aspecte cheie pe care ar trebui să le avem în vedere:

• Dezvoltarea creierului: Ecranele pot afecta dezvoltarea creierului copiilor, în special în primele etape de viață. Creierul în dezvoltare al copiilor este extrem de receptiv la stimulii din mediul înconjurător, iar expunerea excesivă la ecrane poate influența modul în care se formează conexiunile neuronale și se dezvoltă circuitele cerebrale.
• Atenția și concentrarea: Expunerea prelungită la ecrane poate afecta capacitatea copiilor de a se concentra și de a-și menține atenția. Aceasta poate duce la dificultăți în școală și în alte activități care necesită concentrare.
• Tulburări de somn: Lumina albastră emisă de ecrane poate perturba ciclul de somn al copiilor, reducând calitatea somnului și afectând ritmurile lor circadiene. Aceasta poate duce la dificultăți de adormire și la perturbări ale somnului pe termen lung.
• Impactul asupra comportamentului: Expunerea excesivă la ecrane poate contribui la creșterea agresivității, la scăderea empatiei și la dificultăți în gestionarea emoțiilor.
• Sănătatea mentală: Utilizarea excesivă a ecranelor poate fi asociată cu un risc crescut de tulburări de sănătate mentală, cum ar fi anxietatea și depresia, în special în cazul adolescenților.

În cartea Creierul se transforma. Experientele neuroplasticitatii, scrisă de Dr. Norman Doidge spune că “Privitul la televizor, una din activitățile definitorii ale culturii noastre, se corelează cu probleme cerebrale. Un studiu recent efectuat pe mai mult de 2600 de copii, arată că expunerea la televiziune între vârstele de un an și trei ani se corelează în copilăria târzie cu probleme de atenție și de control al impulsurilor. Pentru fiecare oră de TV urmărită zilnic, riscul lor de a întâmpina serioase dificultăți de atenție la vârsta de șapte ani cresc cu 10%. Acest studiu, spune psihologul Joel T. Nigg, nu a putut elimina cu desăvârșirea alți posibili factori care ar fi putut influența corelația dintre urmăritul televizorului și mai târziile probleme de atenție. Se poate argumenta că părinții copiilor cu dificultăți mai mari de concentrare se spală pe mâini de ei punându-i la să stea în fața televizorului. Totuși rezultatele studiului sunt extrem de sugestive, și dată fiind creșterea timpului petrecut în fața aparatului TV, urmărirea problemei se cere continuată. 43% dintre copiii americani de doi ani sau chiar mai mici urmăresc zilnic televizorul, iar un sfert dintre ei au televizor în propria cameră. Acum cam 20 de ani, după răspândirea televiziunii, dascălii copiilor mici au început să observe că elevii lor deveniseră mai neastâmpărați și aveau serioase dificultăți la a fi atenți în clasă.”

Iar teoriile lui Jean Piaget, psiholog, biolog, logician și filozof elvețian, cunoscut pentru contribuțiile sale din domeniul epistemologiei și psihologiei dezvoltării, spun că copilul de 0 – 2 ani se află în stadiul de dezvoltare senzorio-motor. Practic, în acest timp copilul se află într-o fereastră sensibilă, în care învață prin senzații, percepții și mișcări. Dacă în această perioadă copilul își petrece timpul în fața ecranelor în loc să exploreze mediul înconjurător, este posibil să piardă oportunități importante de dezvoltare și să acumuleze lacune în ceea ce privește înțelegerea și interacțiunea cu lumea din jurul său.

Dacă ne oprim să observăm viața, putem constata că:

• Copiii sunt adesea liniștiți când sunt în fața televizorului, în timp ce cei fără acces la televizor pot fi mai solicitanți, căutând să-și umple timpul cu activități diverse. În plus, viața la bloc nu oferă întotdeauna posibilități variate de distracție.
• Părinții care lucrează în regim full-time ajung acasă epuizați și, oricât de mult își iubesc copiii, au nevoie și ei de momente de liniște și relaxare.
• Mulți dintre părinții actuali au crescut la rândul lor în familii în care părinții erau foarte ocupați și nu petreceau mult timp alături de ei în activități de joacă sau conectare profundă. Acest lucru face dificil pentru ei să stabilească și să mențină legături strânse și autentice cu propriii lor copii.

Atunci când observăm semne ale expunerii excesive la ecrane, este important să căutăm soluții specializate. Acestea vor asigura că atât copilul, cât și familia, primesc suport emoțional și, de asemenea, FIZIC.

Accentuez importanța suportului fizic pentru că expunerea excesivă la ecrane duce la modificări în structura creierului și în alte aspecte ale sănătății fizice, cum ar fi:

• Modificări ale structurii creierului: Studiile au arătat că expunerea prelungită la ecrane poate influența structura creierului în dezvoltare. Anumite regiuni ale creierului, cum ar fi cortexul prefrontal (responsabil pentru controlul impulsurilor și luarea deciziilor) și lobul temporal (implicat în procesarea informațiilor auditive și vizuale), pot suferi modificări în funcție de nivelul de expunere la ecrane.
• Scăderea densității materiei albe: Materiile albe ale creierului sunt responsabile pentru transmiterea semnalelor între diferite regiuni ale creierului. Expunerea excesivă la ecrane poate fi asociată cu o scădere a densității materiei albe, ceea ce poate afecta conectivitatea neuronală și procesarea informațiilor.
• Tulburări în dezvoltarea cortexului prefrontal: Cortexul prefrontal este esențial pentru funcțiile executive, cum ar fi planificarea, luarea deciziilor și controlul impulsurilor. Expunerea excesivă la ecrane poate perturba dezvoltarea acestui cortex, ceea ce poate duce la dificultăți în controlul comportamentului și în funcțiile executive.
• Modificări ale recompensei și motivației: Expunerea excesivă la ecrane poate influența circuitul de recompensă al creierului, ceea ce poate duce la o sensibilitate redusă la recompense naturale și la dificultăți în reglarea motivației și a comportamentului.
• Tulburări ale somnului: Lumina albastră emisă de ecrane poate afecta producția de melatonină, un hormon esențial pentru reglarea ritmurilor circadiene și pentru inducerea somnului. Expunerea la ecrane înainte de culcare poate perturba acest proces, conducând la dificultăți de adormire și la un somn de proastă calitate.

Pentru a afla mai multe detalii despre cum funcționează terapia CranioSacrală las mai jos câteva articole:

• Disfuncțiile de procesare senzorială și terapia CranioSacrală – aici și aici.
• Terapia CranioSacrală și afecțiunile în care există impact semnificativ – aici
• Impactul restricțiilor din fascie – aici