De ce ne este atât de greu să spunem „Aici mă doare”
Mulți oameni cred că partea cea mai dificilă este să ceri ajutor.
Dar, în experiența mea, există ceva care poate fi și mai greu.
Să spui adevărul despre ceea ce doare.
Nu ceea ce este acceptabil.
Nu ceea ce este ușor de povestit.
Nu varianta pe care o spui de obicei când cineva te întreabă cum ești.
Ci acel loc vulnerabil în care recunoști:
„Aici mă doare.”
Pentru mulți oameni, acesta este unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le au de făcut.
Nu ne naștem temându-ne de vulnerabilitate
Copiii mici își exprimă nevoile în mod natural.
Plâng.
Cer ajutor.
Caută apropiere.
Își arată emoțiile.
Pe parcursul vieții însă, mulți dintre noi învățăm că anumite emoții nu sunt binevenite.
Că este mai sigur să ascundem.
Să minimizăm.
Să ne descurcăm singuri.
Să nu îi împovărăm pe ceilalți.
În timp, vulnerabilitatea începe să pară riscantă.
De ce ascundem ceea ce doare?
Există multe motive.
Uneori ne este teamă că nu vom fi înțeleși.
Alteori ne este teamă că vom fi judecați.
Unii oameni au avut experiențe în care au încercat să vorbească despre ceea ce simțeau și nu au fost ascultați.
Sau au fost criticați.
Sau li s-a spus că exagerează.
În astfel de situații, sistemul nervos învață că este mai sigur să păstreze lucrurile în interior.
Nu pentru că persoana nu vrea să vorbească.
Ci pentru că încearcă să se protejeze.
Când spunem „sunt bine”
Uneori răspunsul „sunt bine” nu este o minciună.
Este o formă de protecție.
Poate că nici măcar nu știm exact ce simțim.
Poate că am petrecut atât de mult timp adaptându-ne încât am pierdut contactul cu propriile nevoi.
Sau poate că nu am găsit încă un loc suficient de sigur pentru a vorbi despre ele.
Ce face diferența?
De cele mai multe ori, oamenii nu se deschid pentru că primesc sfaturi bune.
Se deschid atunci când se simt în siguranță.
Când simt că nu trebuie să demonstreze nimic.
Când nu sunt judecați.
Când pot fi ascultați fără grabă.
Acesta este unul dintre motivele pentru care relația terapeutică este atât de importantă.
Nu doar tehnicile.
Nu doar explicațiile.
Ci relația în sine.
Experiența de a fi văzut, auzit și primit exact așa cum ești.
Uneori schimbarea începe cu o propoziție simplă
În cabinet, oamenii ajung adesea după luni sau ani în care au încercat să se descurce singuri.
Au explicat.
Au analizat.
Au rezistat.
Iar apoi, la un moment dat, spun ceva foarte simplu.
„Mi-e greu.”
„Sunt obosit.”
„Nu mai pot.”
„Mă doare.”
De multe ori, acesta este începutul.
Nu sfârșitul.
Nu soluția completă.
Ci începutul unei relații mai sincere cu ei înșiși.
Nu trebuie să porți totul singur
Poate că există și în viața ta lucruri despre care vorbești rar.
Lucruri pe care le minimizezi.
Lucruri pe care încerci să le duci singur.
Nu trebuie să le spui tuturor.
Dar poate merită să existe măcar un loc în care să poți spune adevărul despre ele.
Fără să fii judecat.
Fără să fii grăbit.
Fără să fii nevoit să fii puternic.
Pentru că uneori vindecarea nu începe atunci când găsim răspunsul perfect.
Ci atunci când găsim curajul să spunem:
„Aici mă doare.”
Cum te pot sprijini?
Dacă simți că te regăsești în ceea ce ai citit și îți dorești sprijin, te invit să mă contactezi pentru a explora împreună ce tip de abordare se potrivește cel mai bine nevoilor tale.
