Cum recunoaștem că alegerile noastre sunt în acord cu cine suntem cu adevărat?
Există oameni care, priviți din exterior, par să aibă totul în ordine.
Își fac treaba.
Își îndeplinesc responsabilitățile.
Au relații.
Au planuri.
Au obiective.
Funcționează.
Și totuși, uneori apare o senzație greu de explicat.
O senzație că ceva nu se potrivește.
Că ceva lipsește.
Nu neapărat pentru că viața este grea.
Nu neapărat pentru că există o problemă evidentă.
Ci pentru că, undeva în interior, apare întrebarea:
„Este aceasta viața pe care o aleg eu sau doar viața la care m-am adaptat?”
Pentru mulți oameni, acesta este momentul în care începe căutarea.
Nu a unei vieți perfecte.
Ci a unei vieți care să li se potrivească.
Pentru că uneori problema nu este lipsa succesului sau a realizărilor.
Uneori problema este că ne-am îndepărtat atât de mult de propriile nevoi, valori și ritm, încât nu mai știm cum se simte să fim în acord cu noi înșine.
Când începem să ne îndepărtăm de noi înșine?
De cele mai multe ori, nu ne îndepărtăm de noi înșine printr-o decizie conștientă.
Procesul este lent și subtil.
Ne adaptăm.
Ne ocupăm de responsabilități.
Învățăm să răspundem așteptărilor.
Învățăm să fim eficienți.
Învățăm să mergem înainte chiar și atunci când suntem obosiți.
Toate acestea pot fi utile.
Problema apare atunci când adaptarea devine modul principal prin care trăim.
Când ne întrebăm constant ce au nevoie ceilalți și din ce în ce mai rar ce avem nevoie noi.
Când devenim foarte atenți la lumea din exterior și tot mai puțin atenți la ceea ce se întâmplă în interior.
Astfel, putem construi o viață care funcționează.
Dar nu neapărat o viață care ne reprezintă.
Uneori ne îndepărtăm de noi atunci când alegem siguranța în locul autenticității.
Alteori atunci când încercăm să fim persoana de care au nevoie ceilalți.
Sau atunci când ne definim exclusiv prin rolurile pe care le avem.
Părinte.
Partener.
Copil.
Profesionist.
Prieten.
Rolurile sunt importante.
Dar atunci când uităm cine suntem dincolo de ele, apare o distanță subtilă între viața pe care o trăim și viața pe care o simțim.
Poate că una dintre cele mai importante întrebări ale maturității este aceasta:
„Ceea ce trăiesc acum mă reprezintă sau doar m-am obișnuit cu asta?”
Semne că nu trăim în acord cu noi
Atunci când ne îndepărtăm de noi înșine, rareori apare un semnal mare care să ne oprească din drum.
De cele mai multe ori apar semnale mici.
Poate că unul dintre cele mai frecvente este senzația că funcționăm, dar nu ne simțim cu adevărat prezenți în propria viață.
Facem ceea ce trebuie făcut.
Ne îndeplinim responsabilitățile.
Rezolvăm probleme.
Dar bucuria apare tot mai rar.
Entuziasmul devine greu de găsit.
Iar ceea ce altădată ne hrănea începe să pară doar încă o sarcină pe listă.
Alteori apare oboseala.
Nu neapărat oboseala care trece după odihnă.
Ci oboseala care vine din faptul că trăim prea mult timp împotriva propriului ritm.
Mai poate apărea iritarea.
Nemulțumirea difuză.
Comparația permanentă.
Sau senzația că nu mai știm ce ne dorim cu adevărat.
Unii oameni observă că au devenit foarte buni la a avea grijă de ceilalți și foarte puțin atenți la ei înșiși.
Alții descoperă că răspund mai ușor la întrebarea:
„Ce au nevoie ceilalți de la mine?”
decât la întrebarea:
„Ce am eu nevoie?”
Poate că niciunul dintre aceste semne nu înseamnă, singur, că ne-am pierdut.
Dar atunci când apar împreună și persistă în timp, ele ne invită să ne întrebăm:
„Cât de prezent sunt în propria mea viață?”
Semne că suntem pe drumul nostru
La fel cum există semne că ne-am îndepărtat de noi, există și semne că ne apropiem.
Și, de multe ori, acestea nu au legătură cu succesul sau aprobarea celorlalți.
Au legătură cu felul în care ne simțim în interior.
Atunci când trăim în acord cu noi înșine, nu înseamnă că viața devine perfectă.
Nu înseamnă că dispar toate îndoielile.
Nu înseamnă că nu mai există frică.
Dar apare o senzație de congruență.
De potrivire între ceea ce simțim, ceea ce gândim și ceea ce alegem.
Începem să spunem mai des „da” lucrurilor care contează pentru noi.
Și mai des „nu” lucrurilor care ne îndepărtează de ceea ce este important.
Ne comparăm mai puțin.
Ne ascultăm mai mult.
Observăm mai repede când avem nevoie de odihnă, de apropiere, de spațiu sau de schimbare.
Poate că unul dintre cele mai clare semne este că nu mai simțim nevoia să ne justificăm permanent alegerile.
Nu pentru că toată lumea este de acord cu ele.
Ci pentru că noi suntem.
Poate că acordul cu sine nu înseamnă certitudinea că alegem perfect.
Poate că înseamnă liniștea că alegem în acord cu ceea ce știm, simțim și valorăm în acest moment al vieții noastre.
Corpul știe înaintea minții
De multe ori credem că ne vom da seama că ceva nu este în regulă prin gândire.
Dar experiența îmi arată adesea altceva.
Corpul observă înaintea minții.
Observă înainte să putem explica.
Înainte să putem înțelege.
Atunci când trăim prea mult timp împotriva propriului ritm, corpul începe să transmită mesaje.
Uneori prin oboseală.
Alteori prin tensiune.
Prin dificultatea de a ne relaxa.
Prin senzația că suntem permanent în alertă.
Prin lipsa energiei.
Prin iritabilitate.
Prin dificultatea de a ne bucura de lucrurile care altădată ne făceau bine.
Aceste semnale nu apar întotdeauna pentru că este ceva în neregulă cu noi.
Uneori apar pentru că organismul încearcă să ne spună că există o diferență între felul în care trăim și ceea ce avem nevoie.
De aceea, uneori, procesul de a ne regăsi nu începe prin a găsi răspunsuri noi.
Începe prin a asculta semnalele care există deja.
Prin a observa ce se întâmplă în noi atunci când facem o alegere.
Există mai multă energie sau mai multă epuizare?
Mai multă deschidere sau mai multă constricție?
Mai multă prezență sau mai multă deconectare?
Corpul nu ne spune întotdeauna ce să facem.
Dar adesea ne arată dacă direcția în care mergem este în acord cu noi sau împotriva noastră.
Poate că acesta este unul dintre motivele pentru care schimbarea autentică nu apare doar prin înțelegere.
Ea apare atunci când ceea ce gândim, ceea ce simțim și ceea ce trăim în corp încep să se întâlnească în aceeași direcție.
A trăi în acord cu noi înșine
Cum știm, de fapt, că trăim în acord cu noi înșine?
Poate că răspunsul nu este unul spectaculos.
Nu există o stare permanentă de claritate.
Nu există certitudinea că vom face mereu alegerea perfectă.
Dar există semne.
Există o senzație de coerență între ceea ce suntem și ceea ce trăim.
Există sentimentul că viața noastră nu este construită doar din obligații și adaptări.
Există mai multă prezență.
Mai mult sens.
Mai puțină luptă interioară.
A trăi în acord cu noi înșine nu înseamnă să facem doar ceea ce ne place.
Nu înseamnă să evităm responsabilitățile.
Înseamnă să nu ne pierdem pe noi în timp ce le trăim.
Poate că acordul cu sine nu este o destinație.
Nu este un moment în care toate îndoielile dispar și totul devine clar.
Este o relație.
O relație pe care o construim, zi după zi, cu noi înșine.
Prin alegerile pe care le facem.
Prin limitele pe care le respectăm.
Prin atenția pe care o acordăm semnalelor noastre interioare.
Și prin curajul de a ajusta direcția atunci când simțim că ne-am îndepărtat de ceea ce contează pentru noi.
Concluzie
Mulți oameni își pun întrebarea dacă sunt bine.
Poate că, uneori, întrebarea mai profundă este alta:
„Trăiesc în acord cu mine însumi?”
A trăi în acord cu noi înșine nu înseamnă perfecțiune.
Nu înseamnă să avem toate răspunsurile.
Înseamnă să rămânem suficient de aproape de noi încât să putem auzi atunci când ceva nu se mai potrivește.
Și suficient de curajoși încât să facem ajustările necesare.
Poate că drumul către noi înșine nu este despre a deveni altcineva.
Poate că este despre a ne reîntâlni cu cine suntem deja.
Cum te pot sprijini?
Dacă simți că viața ta funcționează la exterior, dar în interior există o senzație persistentă că ceva nu se mai potrivește, procesul terapeutic poate fi un spațiu în care să explorezi această relație cu tine însuți.
Prin psihoterapie, consiliere pentru dezvoltare personală sau terapie CranioSacrală, putem explora împreună semnalele corpului, nevoile, valorile și direcțiile care contează pentru tine.
Pentru că, uneori, drumul către o viață cu mai mult sens nu începe atunci când găsim răspunsuri noi.
Începe atunci când ne reîntâlnim cu noi înșine.
A trăi în acord cu tine nu înseamnă să fii perfect. Înseamnă să poți spune, din ce în ce mai des: „Această viață mi se potrivește.”
